Liberalii si democratii – precum cainele cu pisica
Fara nici o indoiala, atentia s-a indreptat in intreg anul 2005 asupra celor de la putere – partidele Aliantei D.A. PNL-PD aflandu-se, am putea spune, chiar in centrul optic al tuturor privirilor. Ne asteptam astfel ca, dupa marsurile portocalii care au brazdat tara in lung si in lat in toamna lui 2004, sa-i vedem pe reprezentantii celor doua partide la fel de „mana-n mana” si in treburile guvernarii pe care au dobandit-o. Dar asteptarile ne-au fost nu inselate, ci, pur si simplu, spulberate. Liberalii si democratii s-au comportat, in primul lor an de guvernare, precum cainele cu pisica, disputele dintre ei – cu frecvente acutizari – fiind evidente atat in plan central, cat si local, cu toate incercarile „oficiale” de a le atenua efectele.
De asemenea, si framantarile din interiorul celor doua partide au garnisit concurenta acerba dintre liberali si democrati. Iar toate acestea nu au facut decat sa confirme o apreciere frecvent pronuntata nu doar pe la colturi: Alianta contra naturii!
Cum romanul are o vorba – „Spune-mi cu cine te aliezi ca sa-ti spun cine esti!” – vom incerca sa spunem, pe baza constatarilor facute in cursul anului recent incheiat, cam cine sunt componentii Aliantei D.A..
Prea multe ziduri intre PNL si PD
Vom incepe cu liberalii deoarece au intaietate chiar in titulatura Aliantei. Sunt, deci, un partid cu numeroase personalitati – mai ales financiare – ce vine din istorie, varsta-i depasind 130 de ani.Dar cum si astazi, ca si intotdeauna, de bani depind foarte multe – daca nu chiar aproape toate – este limpede cam cine conduce acum acest partid. Si poate, la fel de limpede putem observa de ce fuziunea lor cu democratii este, inca, doar o tema de discutii.
Seful PNL – Calin Popescu Tariceanu – a avut o tentativa de relansare a fuziunii dar, ca si incercarile lui de a calma spiritele in Coalitia de guvernare, a fost sortita esecului. Un liberal chiar vorbea despre viata din Coalitie ca despre o armonie spulberata, iar despre fuziune ca fiind un fel de societate socialista multilateral dezvoltata, un proiect utopic !
Tot mai multi liberali au simtit si au inceput sa vorbeasca… liber despre faptul ca prin fuziune, de fapt, Traian Basescu vrea un partid mai puternic, care sa-i fie un fel de armata politica. Ei spun clar ca diferentele dintre partidul lor si PD sunt dintre cele mai de nesuportat. PD, in viziunea liberala, ar fi un partid de lideri, pe cand PNL are o istorie. Chiar cei care au zamislit cele doua partide sunt foarte diferiti – unul a fost Bratianu si altu-i Petre Roman ! De asemenea, in tabara liberala se apreciaza ca in timp ce PNL are o doctrina bine structurata, cea a PD este neclara, iar recenta apropiere a democratilor de PPE a aruncat in aer si bruma de doctrina social-democrata pe care o afisa PD. Interesante par, in acest context, chiar unele opinii exprimate, fara ocolisuri, de catre unul dintre liderii liberali – Crin Antonescu. Dupa parerea sa, cei care sustin teza fuziunii liberalo-democrate se impart in patru categorii: 1. Cei care au dorit desfiintarea partidelor istorice; 2. Cei care vor sa-i ofere lui Traian Basescu un partid puternic, fara rival; 3. Cercul de dezbateri teoretice din jurul fostului presedinte liberal Valeriu Stoica; 4. Patrupedele care nu stiu ce vorbesc ! Si ca sa puna si putina sare pe rana fuziunii, Antonescu a mai apreciat ca „fuziunea nu este si nu va fi de actualitate in viitorul previzibil”, iar daca s-ar produce „ar fi ca o casatorie intre homosexuali”.
Leon CHIRILA
