O capră spânzurată apărută la orizont, într-o clopotniţă ridicată din mila publică sau din fonduri europene – ceea ce este totuna – este dătătoare de speranţe pentru viitorul naţiei. La locul incidentului sosesc, în ordine,
Antena 3, bocitoarele, credincioşi ortodocşi, SMURD şi Potera.
Un aşa semn, din senin, dă de gândit, pentru prima dată în viaţă, rapsozilor locali – înainte de ’89 ei scriau monografiile căminelor culturale – , care se întreabă sub ce titluri să scrie ei Istoria, pentru cine o avea chef să o citească: “Capra românească între ethos, mit şi ştreang”, sau “ Începutul şi sfârşitul caprei la români” ? În timpul ăsta, bărbaţii trecuţi de 40 de ani lăcrimează, fiindcă la vederea caprei chinuite îşi aduc aminte că au câte o amantă care se bălăngăne pe pantofii cu toc.
Căldura e tot mai a dracului. Ca şi lumea, de altfel. Animalul suflă greu, dar cine mai are timp de el ? Trei suporteri de-ai Petrolului, mai curajoşi, se caţără pe turlă, coboară în rapel pe clopotniţă şi fac o poză cu capra în braţe. Unii spun că se antrenează pentru o nouă revoluţie.
La locul sinistrului vine şi un veteran de război, cu decoraţiile în piept şi şapcă pe care scrie “ Hai Steaua”, dar nimeni nu-l mai bagă în seamă. Timpul lui a expirat.
Totuşi, mai rău decât capra în ştreang, se agită reporteriţele. Producătorii de la televiziune vor titluri şoc “Death capra, Băsescu-i de vină”, “Fantoma caprei a ajuns la Cotroceni ”. Până şi neadaptaţii vremurilor de azi – foştii comunişti şi profesorii de limba română – susţin că nici nu încape discuţie; primirea în Spaţiul Schengen este condiţionată de prezenţa lui “death” în titlu, care să arate lumii specificul nostru naţional. Şi au dreptate.
În aşteptarea iarmaroacelor seculare – de Sfântul Ilie, Sf. Maria ş.a.m.d. – la talpa clopotniţei se vând seminţe de floarea-soarelui ambalate în pungi. Unii păcălesc lumea înghiţind flăcări şi săbii. Sunt viitorii candidaţi la primării.
O delegaţie FMI îşi anunţă prezenţa la clopotniţă, iar acelaşi Crin a pus mâna pe-o carte – se pare că este vorba despre “ Învăţaţi engleza fără prof”. Delegaţia se strecoară prin cimitirul localităţii, iar la cârciumă se cântă pe două voci “Groparule nemernic, sever, dur şi brutal”. Un elev de clasa a cincea explică auditoriului că pleonasmele şi banii nu mai au valoarea de-altădată. Îşi fac apariţia şi hoţii de buzunare. Relaxarea fiscală permite chiar puşcăriaşilor să trimită sms de genul – “Daţi-ne 5.000 de euro ca să vă salvăm dihania” – iar micilor întreprinzători arabi le şi trece prin cap să monteze, la rădăcina clopotniţei, dozatoare de cafea, pentru trezire. Dar cum să trezeşti o naţie întreagă cu o cafea chioară ?
Cum ziceam, stârvul se zbate de 23 de ani în chinuri, dar nu zice nimeni scoală. Că aşa au ajuns sătenii – cam târziu, ce-i drept – la vorbele fostului prof de română, care recită când se îmbată „Clipe dulci ce par ca veacuri ! “ Deşi, tradiţia populară zice că ţuica, vinul şi cu romul îmbătrânesc omul, dar nu-l fac mai deştept.
Evenimentul nu-l poate lăsa rece pe Andrei Pleşu, care bagă o îmbârligătură de text: “Prelungirea segmentului capristic în infrastructura debordant- avangardistică a ciobănaşului mioritic”. Iar CT Popescu se aruncă şi el, şi publică “Croşeu caprystico-spasmic to Roland Garros“, de rupe gura postacilor, care se vor simţi părăsiţi. Dar, a doua zi, CTP îşi va cere scuze, scriind “Sorry, turmă ! “. Abia acum apar şi comentariile postacilor, care acum s-au înmulţit – unii cică sunt 15 milioane, alţii – 18 milioane !
În preajma clopotniţei cu dihania-n ştreang se construiesc, azi, un mall, o puşcărie şi-un cartier de vile rezidenţiale. Un sobor de preoţi îşi face apariţia, pe nesimţite, cădelniţând: Crapei caprei capu-n patru !“
Amin !
Florin TĂNĂSESCU
