Pomenirea Sfântului Mucenic Luchilian
Sf. Luchilian a trăit în zilele împăratului Aurelian. El a fost înainte preot idolesc şi, întorcându-se spre credinţa lui Hristos şi fiind adus înaintea comitelui Silvan, pentru ca să se lepede de Hristos şi să-şi ţină legea cea dintâi, a fost zdrobit la fălci şi bătut cu toiege, şi spânzurat cu capul în jos. După aceea a fost băgat în temniţă, şi a aflat acolo alţi trei tineri închişi pentru credinţa lor în Hristos. Apoi, iarăşi a ieşit cu dânşii înaintea comitelui şi, stând nemişcat în credinţa lui, a fost băgat într-un cuptor şi ars împreună cu tinerii aceia; dar pogorându-se ploaie de sus, a stins focul şi au ieşit sănătoşi. Apoi toţi au fost duşi în Bizanţ. Acolo tinerilor le-au tăiat capetele, iar pe sfântul l-au spânzurat pe o cruce şi aşa şi-a dat sufletul la Dumnezeu, fiind acolo de faţă şi Sfânta fecioară Paula, care pe drum a avut grijă de rănile lui. Apoi, Sfânta Paula le-a luat moaştele lor, şi a purtat grijă de ele pentru că ea era credincioasă. Fiind prinsă, a fost adusă şi ea către comite şi, nevrând a jertfi idolilor, întâi au dezbrăcat-o şi au bătut-o cu bice, după aceea cu toiege. Şi topindu-se la trup de nevoinţă şi de durerea rănilor, prin arătare de înger s-a făcut sănătoasă. Apoi, iarăşi a fost din nou mult chinuită în felurite chipuri. I s-a tăiat capul la cererea comitelui, şi aşa a luat cununa muceniciei.
