Florin Tanasescu
A fi mai cu moț presupune că te crezi mai al dracu’ decât toți pe-o rază de-o juma de metru, un kilometru sau pe-o suprafață de 238.391 kilometri pătrați. Moțatul vizează șmecherașul, descurcărețul, inteligentul etc. CV-ul moțatului sună așa: “M-am născut într-un salcâm, într-un cuib de cioară/ și de-al dracu’ ce eram/ scoteam capu-afară”.
La cât de ai dracului și moțați se zice că am fost noi de-a lungul vremurilor, ar trebui, totuși, să ne fie cât de cât jenă să așteptăm și ajutoarele și fondurile UE, dar asta este o altă poveste. Evident, și dacă te uiți în gura lui Cornel Dinu și-a altora ca el, croații sunt un popor încăpățânat, care nu renunță niciodată la luptă, bla, bla. Iar marile realizări ale lor sunt, în plan fotbalistic, serii de cartonașe roșii pentru faulturi grosolane și nici de isprăvi economice n-avem știre. Firește, pe termen scurt, un moțat – adică un obraznic, un nesimțit, un impertinent – poate ajunge să aibă chiar succese locale. De-aia se mai zice “Mic și-al dracu”, ori “Dacă-i dai nas lui Ivan, se urcă pe divan”.
Și Crin Antonescu a vrut să fie mai cu moț când a rupt USL, dar nu și-a dat seama nici 20 la sută din electorat de asta… A fi mai cu moț decât conaționalii tăi presupune să ai la îndemână, mai ales la un şpriţ, replica: “Românul este leneș și necivilizat, dar neamțul e neamț, dom’ne!” Și invers, fiindcă bancurile transnaționale încep cu “Cică era un american, un englez și un român”, și se termină prin “ Românul i-a păcălit pe toți” sau s-a dovedit mai cu moț prin prisma descurcărelii prin mijloace nu tocmai ortodoxe.
După părerea noastră, azi, peste 90 la sută dintre ăia cu coafura tip “creastă de cocoș” nu știu nici măcar pe ce lume trăiesc. La îndemână pentru eșecuri sau disconfort social pot fi folosite, in rem, acuze de genul “Lume e rea”, “Lumea e a dracului”, “Gura lumii – slobodă”.
Și-a luat nasul la purtare presupune tot un fel de moțificare (de la emancipare !), caracteristică vedetelor locale. Așa întâlnim, prin mediul rural, câte-o preoteasă ori câte – o nevastă de viceprimar. Cu sau fără bacalaureatul luat, este imposibil, ca român, să nu fi auzit de Dl. Goe. De Făt-Frumos cu moț în frunte nu-i obligatoriu să se știe.
Pe vremuri, gospodinele își puneau în ajunul nunții părul pe moațe, azi sunt destule invitate la dezbaterile TV cu mintea pe bigudiuri. Pe vremuri, la cozile nației, când intra câte unul în față – sau lua de două ori câte un pachet de unt – era apostrofat civic: “Da’ ce dom’ne, te crezi mai cu moț ?” Lucru care nu s-a întâmplat în urmă cu un an, la moaște, când Dragnea și Udrea au sărit peste rând. Sens în care este credibil că 7, 4 milioane de locuitori ai țării sunt mult prea credincioși.
Marile vârfuri ale nației noastre sunt, azi, politicienii !
