Pomenirea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica
Sfântul Calinic s-a născut în Bucureşti, în ziua de 7 octombrie 1787, din părinţi români temători de Dumnezeu şi a primit la Sfântul Botez numele de Constantin. Când avea vârsta de 20 de ani, tânărul din îndemn lăuntric şi-a îndreptat paşii către Mănăstirea Cernica, din apropiere, unde a fost primit cu dragoste părintească de stareţul Timotei. După un an a fost tuns în călugărie, schimbându-şi numele în Calinic, iar peste o lună s-a învrednicit a fi hirotonit ierodiacon. Aici a vieţuit 43 de ani, nevoindu-se zi şi noapte, în post şi rugăciune, în muncă şi smerenie, în răbdare şi dragoste. În timp a fost făcut preot, a fost ales stareţ al mănăstirii, iar mai apoi, în 1850, a fost sfinţit episcop al Râmnicului, rămânând în scaunul de păstor timp de 16 ani. Bătrân fiind, a revenit la mănăstirea Cernica, de unde a plecat la Domnul, după un an. Pentru viaţa sa bineplăcută lui Dumnezeu, s-a învrednicit de darul facerii de minuni şi de cel al înainte vederii, cunoscând gândurile oamenilor şi sfârşitul său.
