Mucenicul Irinarh se trăgea cu neamul din cetatea Sevastia. Tânăr fiind, era în slujba mai marelui cetăţii şi când erau pedepsiţi sfinţii mucenici pentru credinţa în Hristos, slujea şi el la pedepsiri. Şi, întâmplându-se, în zilele împăratului Diocleţian, ca nişte femei creştine să fie cercetate de Maxim, domnul Sevastiei, s-a luminat sufletul lui Irinarh din dumnezeiescul har al lui Hristos. Şi, văzând pe femeile acelea îmbărbătându-se pentru Hristos şi ruşinând pe tiranul cu minunile pe care le făceau, pentru aceasta a mărturisit şi el pe faţă, cu îndrăzneală, pe Hristos. Aflându-se astfel că este creştin, a fost chinuit în multe feluri din porunca tiranului şi la urmă i-au tăiat capul, şi lui, dar şi preotului Acachie care-l botezase.
