Florin Tanasescu
Ți se pare că tu ești prea deștept, iar lumea-i proastă ? Simți nevoia de a-ți spune punctul de vedere? În fine, nu ai nimic de spus, dar simți nevoia să te afirmi ? Dacă așa stau lucrurile, strigă, orăcăie, rage ! Sau, fă ca toți dracii. Numai așa vei fi băgat în seamă. Strigătele lui Gigi Becali din pușcărie vizavi de nedreptățile care i se fac sunt un exemplu.
Ținem să precizăm că istoria cunoaște mai multe forme de emancipare grație ragerii. Cel mai la îndemână exemplu este publicația “ Răcnetul Carpaților”, pe care multă lume din ziua de azi o tratează în derizoriu, ca să nu mai vorbim despre “Vocea patriotului național” sau de Mihai Gâdea !
De altfel, puținele versuri intrate în memoria colectivă sună cam așa: “ De trei zile-ncoace, gura nu-ți mai tace”, ceea ce reflectă înclinația poporului român spre behăială. Pare cu atât mai inexplicabil de ce, în afară de șezători, românii nu au în folcor și răgitorile.
Dacă îţi spune cineva că “Vorba dulce mult aduce”, nu-l crede. Ea vine în prelungirea expresiei “Nu a zis nici pâs !” și era folosită de aleși , în vremuri grele, de nu puteai scoate o vorbuliță. Or, azi s-au schimbat timpurile, drept pentru care curajul tău nemăsurat poate fi lăudat la Antena 3 sau la OTV. Deși, încet- încet, B1, prin țignalul Sorinei Matei, prinde tot mai mult teren.
Oricum, în principiu, să nu permiți niciodată cuiva să-ți ia maul. Astfel de refuzuri de a tăcea sunt cunoscute în istorie prin replici celebre de felul “ Și i-am spus generalului: ocupați gările!”, dar momentul de cotitură al răcnetului ca din gură de șarpe rămâne tot al Antenei 3.
Alt exemplu pentru “Vorbește gura fără el” sau „Toacă precum melița” ori „În orice mut zace dracul” este Adrian Ursu, cu vorbulițele înțelepte „Laura Kovesi ne confiscă sediul”.
Dacă ești invitat la TV, nu uita să amintești că te-ai strecurat printre gloanțe, că ai strigat “ Jos Băsescu”, că la protestele din iarna 2011/2012 jandarmii ți-au rupt trei coaste, cinci dinți, și că mai ai și o grenadă neexplodată în cap (asta s-o zici în special la OTV). Ultima afirmație îi va face pe telespectatori mai înțelegători cu rostul unor televiziuni de pe piață – de a da frâu liber imaginației și frustrărilor mulțimilor.
Totuși, ai grijă să nu zici nici pâs ! Când trece șeful ierarhic ori directorul, înăbușă-ți dracii punând batista pe țambal și luând poziția “mop”, “patru labe” zisă și „cățeluș” ori “otreapă”, pentru ca, mai apoi să dai curs nemulțumirilor tuturor subalternilor strâmbându-te în spatele lui. Poți să-i dai și un șut imaginar, spre deliciul copiilor, care, altfel, îți vor aprecia curajul !
Fix așa s-au obținut unele certificate de revoluționar.
Totuși, fiecare pasăre pe limba ei piere.
