Această muceniţă era din cetatea Tirului, fiica lui Urban Stratilat. Acesta, suind-o într-un turn înalt şi aşezând zeii săi făcuţi din aur şi din argint, i-a poruncit să petreacă acolo şi să aducă jertfe la idoli. Dar sfânta, socotind cu cuget drept căci cu adevărat nu sunt dumnezei idolii cei neînsufleţiţi şi făcuţi de oameni, se ruga lui Dumnezeu. Privind pe o fereastră, a văzut cerul, iar din făpturi înţelegând pe Făcătorul, a sfărâmat idolii tatălui său, aurul şi argintul împărţindu-l săracilor. Pentru aceasta a fost supusă la tot felul de chinuri de tatăl său; a fost băgată în temniţă, unde rămânând multă vreme fără mâncare, a primit hrană îngerească. După aceea a fost aruncată în mare, şi de la Domnul a primit dumnezeiescul botez, fiind scoasă la uscat de un înger. Aflându-se că este vie, a fost închisă în temniţă din porunca tatălui său, care în acea noapte a murit. Luând în locul lui domnia, Dion a adus pe muceniţă la judecată, şi pentru că l-a mărturisit pe Hristos, a fost chinuită cumplit. După Dion a luat domnia Iulian, care, de asemenea, a chinuit-o îndelung. În final, a fost lovită de slujitori cu suliţe, şi astfel şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.
