Giorgiana Radu-Avramescu
Drumurile mele, între aici, unde destinul mi-a hărăzit să trăiesc, și comuna natală, și satele din jur, îmi scot în cale, îmi aduc amintiri din trecut. Ca astăzi, de pildă, când pe bicicletă – oare aceeași bicicletă? – l-am văzut și revăzut pe domnul profesor M., pe care demult îl știu, din clasele de gimnaziu. Și, Doamne, cât a trecut de atunci! Câte s-au schimbat, câți profesori am întâlnit, cum timpul a trecut peste fiecare om, peste fiecare amintire, peste fiecare profesor.
nsă domnul M., profesor de matematică, pare la fel, chiar dacă anii și-au așezat puțină greutate peste umerii lui. Îl știu, cum spuneam, de demult, l-am revăzut destul de des, de-a lungul vremii, în drumurile mele, așa cum ne-am intersectat și azi.
L-am recunoscut de la distanță. Bărbatul elegant pe bicicletă! Cu pălărie și palton sobru. Anotimpurile nu-l împiedică să abdice de la ținuta-i oficială. Ori în costum, ori în cămașă albă și pantaloni negri, în funcție de sezon. Însă mereu îmbrăcat potrivit profesiei, și mereu pe bicicletă.
Astăzi, zărindu-l, am încetinit mașina până spre oprire, din dorința de a-i cerceta privirea! Am citit, ca mereu, de când îl știu, aceeași sobrietate, îngemănată cu un zâmbet discret, care niciodată nu i-a dispărut de pe chip. Iar destinul nu i-a fost chiar luminos, dincolo de profesia pe care cu dedicare, ca pe un legământ sacru și curat, o slujește și acum. Și poate până la final, ca o promisiune, nu doar sie-și făcută.
În ochii lui, n-am reușit a vedea mai departe de ceea ce întodeauna a lăsat să se vadă. Îi privești ținuta, îi admiri puterea de a străbate de ani și ani drumurile pe bicicletă, ți-l amintești la tablă, îi auzi vorbele puține, așezate, și atât. Ochii lui nu-ți permit să-i lecturezi sufletul. Și poate că e bine!
Domnul profesor M. se lasă știut și amintit așa cum și-a dorit, își dorește, poate! De ce să-i pătrunzi în intimitatea ființei dacă-l știi într-un fel pe care el, în decenii, l-a construit? Pentru sine, pentru elevi, și pentru clipa care vine!
Fiți, rămâneți același, domnule profesor, iar eu vă salut cu admirație și bucuria amintirii, de fiecare dată, fără să știți!
