Peste puține ceasuri, sub bucuria și binecuvântarea ”Săptămânii Luminate”, la Galeria de Artă Ploiești va fi vernisată expoziția ” Ecouri în lumină” , ce reunește lucrări purtând semnătura cunoscutei pictorițe Florica Ionescu. Aproape jumătate dintre cele treizeci de tablouri expuse sunt realizate de către artistă în ultima vreme și toate sunt un ecou al luminilor interioare ” aprinse”, de-a lungul vieții și carierei sale, ca un far călăuzitor, de pregătirea universitară atât în domeniul artei, cât și în cel al teologiei, de viața sa duhovnicească de preoteasă, de căldura sufletească a mamei și bunicii care este , dar și a celei care și-a deschis inima și fapta spre proiecte de asistență socială, de experiența sa ca dascăl și pedagog, de continua deschidere, și acum la cei 76 de ani de viață, de a afla, de a cunoaște , de a înțelege.
Iar ecoului ce vine dinspre simeze i se alătură și cel al emoției și al recunoștinței de a-i fi îngăduită o nouă întâlnire cu publicul, dar și acela al mulțumirii de a putea continua să așeze pe pânză chipuri ale înzestrării și ale talantului ce i-au fost încredințate, pe care ni le-a mărturisit, cu modestia și smerenia ce o definesc, doamna Florica Ionescu chiar la începutul acestei zile.
”În natură, lumina creează culoarea. Culoarea ajută la exprimarea luminii”, spunea celebrul artist și profesor Hans Hofmann. Iar îngemănarea aceasta a luminii și culorii se reflectă și dinspre lucrările expoziției la care ne referim, dezvăluind privirii sensibilitatea și delicatețea stilului pictural deja consacrat al autoarei lor, plin de forță și profunzime în același timp, dar și o poezie intrinsecă, a cărei metaforă o stăpânește la propriu, nu cu mult timp în urmă lansându-și volumul de debut în poezie ”Dialog în lumină”. Nu mai puțin de 10-12 tablouri reflectă tematica religioasă, bazată pe pregătirea sa de specialitate, dar și propria sa trăire întru lumina învățăturilor din cărțile sfinte. Ca și cum m-aș fi aflat într-o sfântă biserică au ajuns până la mine cuvintele sale, rostite la telefon, prin care mi-a vorbit despre tabloul intitulat ”Dialog- Fântâna lui Iacob” inspirat de întâlnirea mesianică a Mântuitorului Iisus Hristos cu femeia samarineancă la fântâna lui Iacob, relatată în Evanghelia după Ioan și considerată una dintre cele mai profunde lecții de teologie despre viața veșnică, simbolizând trecerea de la setea trupească la cea spirituală, universalitatea mântuirii și convertirea păcătosului care devine mărturisitor. Apoi, am simțit, parcă, la rându-mi, îndemnul de a ridica privirea spre turla unei biserici știute, acolo de unde Iisus Hristos, reprezentat ca Pantocrator ( Atotstăpânitorul) îi binecuvântează pe cei care intră cu credință în sfântul lăcaș , într-un alt tablou expus în expoziție fiind ilustrat un asemenea moment de slavă, completat, dreapta-stânga , de două tablouri identice ca dimensiune – ”Adorație” și ” Răscumpărare”- ce reamintesc de scena biblică a ungerii picioarelor lui Iisus cu mir de nard curat, ca un act profund de adoratie, umilință și iubire, relatat de asemenea în Evanghelii, marcând o anticipare a morții și îngropării Sale, dar și de răscumpărarea după înviere , care în teologia creștină reprezintă finalizarea operei de mântuire începute prin jertfa de pe cruce a lui Iisus Hristos și marchează eliberarea definitivă a umanității de sub puterea păcatului și a morții- în fapt, momente tocmai rememorate de orice creștin cu prilejul Sărbătorilor Pascale, a căror lumină o purtăm în acestea zile în suflet.
Un suflet dinspre lumina căruia, împodobită cu frumusețea credinței și a vieții, pictorița Florica Ionescu a așezat colțuri de Rai ceresc și pământean, înfățișând peisaje de primăvară din zona Periș în care locuiește, florile anotimpurilor, dar și florile ”vii” ce-i bucură inima prin nepoatele sale Anisia , Daria și sora lor mai mare Irina și o răsplătesc pe artistă prin candoarea vârstei lor , dar și prin bucuria cu care se așează la masa de lucru a bunicii ce stăpânește taina și harul culorilor.
Ecourile de har și credință vă așteaptă, sub semnul luminii și al felului aparte în care pictorița Florica Ionescu le stăpânește taina, în următoarele două săptămâni, într-o expoziție ce transformă Galeria de Artă în catedrală, în grădină, în Rai, în copacul de lângă poarta casei , în icoană, în înflorire, dar mai presus de toate în luminoasă trăire.


















