Florin Tănăsescu
Sunt „Grădinile suspendate ale Semiramidei“ una dintre cele şapte minuni ale lumii antice? Da!
Urmează a opta – contemporană -, ca să se mire şi mai tare lumea: „Pădurile atârgăţate ale României“.
Cum vor lua ele naștere? Simplu: odată ce Ministerul Mediului va achiziționa avionul de supraveghere a bursucilor, lăcustelor sau cucuvelelor care bântuie prin codri, lesne de-nțeles că nava spațială va fi multifuncțională.
Mai exact, în ea vor fi angajați oameni de nădejde ai unui partid aflat la guvernare, care vor extinde fondul forestier prin văzduhul patriei noastre.
După ce aeronava va deveni funcțională, primul pădurar spațial – un fel de Gagarin al vremurilor noi – va săpa o groapă în aer. În ea va planta un puiet containerizat.
Așa că, logic, vor fi înființate și pepiniere aeriene. Ce, te joci cu ideile crețe de la Ministerul Mediului? Niciodată!
Cum e și firesc, ONG-urile care zbiară că se taie pădurea își vor lărgi aria de competență. Pe verticală!
În paralel, va fi pregătit și personalul silvic aerian, care va rezista vorbelor grele aruncate de pământenii zdraveni la cap. Adică, un îndemn:»Dă-te jos, mă, din corcoduș!» nu-și va produce efectul scontat.
Ce specii vor fi plantate pentru viitoarele «Păduri atârgățate ale României»?
Depinde de relieful aerian, ce va fi studiat tot din avionul spațial. Că una-i să ai pădure în văzduhul montan și alta în ăla de deal sau șes. Doar «Tufa de Veneția» rezistă oriunde.
Cât costă dihania zburătoare? Nu-i treaba noastră. Și nici nu contează că Bolojan bagă vrăjeala cu deficitul bugetar.
Alt avantaj al «Pădurilor atârgățate ale României»: dezvoltarea multilaterală – deci și pe verticală – a poeziei.
Dăm un exemplu doar: «Pe lângă plopii aerieni fără soț/Cu deltaplanul am trecut;/De se-nchinau și marțienii/Doar tu nu m-ai recunoscut.»…
Aşadar, trăim «Pe-un picior de plai/Pe-o gură de rai». Spaţială, că la nivel terestru e vai şi-amar de capul nostru!
