Nicoleta Dumitrescu
Celebrată pentru prima dată în urmă cu 10 ani, pe data de 13 mai, la inițiativa unei trupe de muzică rock din România, Ziua dorului, dedicată uneia dintre cele mai profunde emoții românești – intraductibilul dor- se poate spune că a avut, anul acesta, o și mai mare încărcătură.
Și asta din cauza faptului că, pentru aceia care încă mai cred în anumite valori și sunt sinceri cu ei înșiși, cuvântul dor poate fi legat de foarte multe aspecte care au legătură cu zilele de astăzi, având în vedere că, după cum își poate da seama fiecare persoană în parte, nimic nu mai este cum a fost! Astfel, privind în urmă, nu puțini sunt cei care pot spune că le este dor, în primul rând, de zilele bune! Ce fel de zile? Acelea în care totul părea mai așezat, oamenii erau mai liniștiți și nu erau divizați, era corectitudine, era decență, era prudență, iar fiecare își cunoștea limitele și propriul loc, mai ales în societate, implicit și în viața de zi cu zi, în funcție de competență, experiență, valori. Dor de acele zile în care sinceritatea și modestia erau apreciate, iar simplitatea era considerată un soi aparte de haină pe care o putea îmbrăca oricine considera că i se așeza bine pe umeri, fără nicio greutate, mai ales că se ”asorta” cu frumusețea din interior. Dor de acele zile în care nimic nu era exagerat sau, din contră, voit limitat sau diminuat, întrucât se considera că mult mai de preț era să spui adevărul, întrucât minciuna nu-i este de folos nimănui.
Pe de altă parte, cum să nu-ți fie dor de zilele care nu erau atât de încorsetate și răsucite de toate câte se văd, se simt și se aud în zilele pe care acum le tăim?! Dar, cumva, timpul, pe cât de repede se scurge, să se fi transformat și el precum oamenii de este atât de răsturnat în comparație cu alte vremuri ?! Tot ce este posibil, întrucât pare că zilele au căpătat diferite forme după chipul multora dintre cei care, astăzi, cred că totul începe și se termină cu ei ori că dețin adevărul absolut!
În aceste condiții, având în vedere și puținele zile rămase până când secțiile de votare se vor deschide pentru cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale, cu atât mai mult multora dintre români le este cu adevărat dor de zilele normale și mai așezate! Practic, le este dor de zilele în care se puteau baza pe faptul că, dacă o anumită persoană își dorea o funcție, nu mai vorbim despre cea mai înaltă funcție în stat, atunci, aceasta era una de la care se avea mari aștepări, iar prin comportament, caracter, atitudine, experiență într-un domeniu, chiar și de viață, aceasta dovedea că poate face față acelei funcții cu brio. Acum, însă, urcați pe valuri false de simpatie și folosindu-se de nemulțumirea și lehamitea oamenilor, candidații dovedesc mai degrabă faptul că nu le pasă de nimeni și nimic, dacă, în final, au capacitatea de a face promisiuni care par credibile. De fapt, ușurința cu care se promite în ziua de astăzi, la care se mai adaugă și amalgamul nedeslușit al râurilor de lapte și miere care vor curge, chit că le-au mai promis și alții, fără ca să le vadă vreodată cineva, fac diferența când vine vorba despre dor de zile bune, cum erau odată, și vremurile de astăzi. Numai că vremurile de astăzi sunt chiar reflecția a ceea ce este în jurul nostru și poate schimbarea în bine ar putea începe cu ceva mai multă grijă față de cel pe care îl alegem, peste atât de puține zile, să ne conducă destinele!
