Florin Tănăsescu
Multe și mărunte s-au schimbat de peste trei decenii prin țara asta, dar tot mai bântuie amintirile vremurilor nașpa de odinioară. Una dintre ele: chestia că „Familia este celula de bază a societății”.
Păi să nu te ia cu friguri? Ba da.
Așa se face că „suveraniștii” și „globaliștii” au pus de-un provizorat de pace, spre a modifica un pic din greaua moștenire ce apasă pe umerii familiei mioritice încarcerate în norme/gratii comuniste.
Cum va sta treaba.
Deocamdată, rămâne formularea „celula”, ea fiind necesară pentru definirea luptei cu criza de orice teapă, de care n-am dus și nu vom duce lipsă.
În schimb, cadrul legislativ pe care se va plia „diada nucleară” – adică familia formată numai din el și ea – a fost adaptată vremurilor de azi și mâine. Sau de poimâine, care le-om mai apuca!
Stipulăm rapid din normele cadrului amintit, că iar apare vreun incident pre-electoral.
Arestatul – adică bărbatul – are dreptul de a lua legătura cu pretenașii la orice oră din zi sau mai ales de seară. Iar dacă unul dintre ei zice „Barosane, vii la o bere?”, consoarta n-are voie să spună „Nu”. Dimpotrivă, este indicat să ia exemplu de la doamna Anca Alexandrescu, această Vitoria Lipan a presei românești, și să strige „Marș, mă, că te-așteaptă oamenii ăia în stradă!”.
Firește, și ea – Madame Bovary de Crevedia – are o serie de privilegii. Unul dintre ele: să-i pună coarne colegului de celulă. C-or fi de cerb sau de „bou” – substantiv tot mai des folosit de influenseri – nu contează! Important e să aibă ceva pe (nu în) cap.
Altă prevedere: El, încornoratul poate zbiera până-i pleznesc corzile vocale „Ce frumoasă este viața/Când te prinde dimineața/ Dimineața la șosea/ În mână c-o bidinea”.
De ce ustensila asta? Păi, evadatul, cu permisiunea noii legi, nu-și face de cap, cum s-ar crede la prima vedere nocturnă. El va fi obligat și la muncă în folosul suveraniștilor – să văruiască statuia lui Decebal sau al globaliștilor – să-i pună al doilea rând de mustăți lui Stalin.
A, că uitam cum ia naștere „Celula de bază a societății”. Păi, dom’ părinte va urla de la tribună: „Nefericitule, prin bunăvoința partidului, care te-a dezlegat de păcate, intri în celulă cu nefericita din Crevedia? Varianta «Nu!» este exclusă”.
Pe cale de consecință, un dublu „Da!” – că și ea îl va rosti – și gata, s-a înjghebat celula de bază mioritică.
Cum merge darul la nunți? Păi, bidinele, pensule, coarne și cam atât.
Așa că, ce frumoasă este viața pe la patru dimineața!
Dimineața la șosea, în mână c-o bidinea!
