Sfântul Daniil Sâlpnicul s-a născut în satul Vitaria din Mesopotamia, din părinți creștini. Fiind singurul copil dăruit lor de Domnul, aceștia l-au închinat cu totul Lui încă din perioada copilăriei. El a îmbrățișat viața monahală la vârsta de doisprezece ani cu binecuvântarea Sfântului Simeon Stâlpnicul.
Sfântul Daniil a plecat din mănăstire și s-a sălășluit într-un templu păgân părăsit de la țărmul Mării Negre. După o vreme, a urcat pe un stâlp pe care a rămas până la moartea sa, îndurând arșița, frigul, dar și atacurile demonilor. În jurul acelui stâlp s-a strâns un număr mare de ucenici, pe care Sfântul i-a povățuit prin pilda vieții lui și prin cuvânt. Chiar împăratul Leon cel Mare a venit la stâlpul Sfântului Daniil fiind însoțit de oaspeți din străinătate, principi și aristocrați, cărora arătându-le stâlpul, a mărturisit: “Iată cea mai scumpă comoară a împărăției mele!»
Sfântul Daniil și-a prorocit ziua morții. La ieșirea sufletului lui ucenicii au văzut pe sfinții îngeri, proroci, apostoli și mucenici deasupra stâlpului pe care viețuise cuviosul.
Înainte de trecerea sa la cele veșnice, Sfântul Daniil l-a rugat pe împăratul Anastasie să-i așeze trupul în adânc, iar deasupra lui să pună moaștele Sfinților Anania, Azarie și Misail, care fuseseră de curând aduse din Babilon în Constantinopol, astfel încât cei care veneau să-i cinsteasca mormântul să atribuie sfinților mucenici împlinirea cererilor lor.
