În Prahova încă se mai folosesc utilaje de dinainte de război
Violeta Stoica
Crângu lui Bot, Plopeni și Mizil. Locații care, în urmă cu 26 de ani, erau recunoscute nu numai în România, ci și prin nivelul extrem de ridicat de exporturi. Fabricile de armament de la Crângu lui Bot, Plopeni și Mizil erau printre cele mai mari producătoare ale industriei de profil din țară, având, împreună, zeci de mii de angajați. După 26 de ani, în total, au mai rămas pe metereze doar aproximativ 600 de oameni specializați care lucrează în cele trei locații din județul Prahova. Deși statul este acționar, nu bagă bani în retehnologizare, după cum spune și Adrian Nania, liderul Federației Sindicatelor din Apărare “Unirea” (afiliată la Blocul Național Sindical), care a participat, în urmă cu câteva zile, la un protest organizat de sindicaliștii din industria de apărare la Palatul Cotroceni. “Avem utilaje – în unele fabrici din țară – și de pe vremea Regelui Carol I, cum se întâmplă la Cugir, iar în Prahova mai există inclusiv utilaje din perioada interbelică, dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Am avut promisiuni pentru retehnologizare, dar au rămas doar pe hârtie”, precizează Adrian Nania.
Plopeni: dintr-un oraș recunoscut pentru armamentul produs în urmă cu 27 de ani la uzina din localitate, s-a transformat într-un oraș cu forță de muncă exportată prin străini și cu pensionați înainte de vreme, din cauza lipsei de variante.
Specialiștii care încă mai lucrează în domeniul industriei de apărare sunt, în majoritate, trecuți de 50 de ani, pentru că tinerii nu sunt atrași de o zonă care nu are, cel puțin pe moment, vreun viitor în România. “Media de vârstă în industria de apărare este de peste 50 de ani, ceea ce înseamnă că, în câțiva ani, se va râmâne fără personal specializat. Atragerea de forță de muncă tânără este însă extrem de dificilă, având în vedere salariile mici corelate cu condițiile grele de muncă. În acest caz, se impun o regândire în abordarea formării profesionale, precum și măsuri de echilibrare a salariilor”, arată reprezentanții sindicatelor din industria de apărare, în memoriul transmis președintelui Klaus Iohannis.
Pe de altă parte, chiar și în Prahova, există probleme cu utilajele foarte vechi folosite, încă, în fabricile de profil, atât cât se mai lucrează și în acestea. Doar câteva îmbunătățiri – din forțe proprii – s-au realizat la Crângu lui Bot și la Plopeni. Însă problemele sunt extrem de mari, pentru că retehnologizarea – pusă pe tapet, de mulți ani, de reprezentanții angajaților din industria producătoare de armament – a fost uitată într-un sertar și pusă doar pe hârtie într-o strategie, neconcretizată în realitate.
În activitatea fabricilor de armament din România “există multiple probleme care alcătuiesc un cerc vicios, periculos. Consecință a lipsei de investiții, uzinele funcționează cu tehnologii învechite, în unele cazuri de peste 110 ani. Nevoia acută de retehnologizare este o prioritate, dar procedura de investiții este extrem de greoaie, puținii bani fiind alocați la final de an, când nu mai este timp pentru finalizarea procedurii.
Este adevărat că au fost începute câteva investiții importante, dar când erau aproape de finalizare, acestea au fost întrerupte subit, fără explicații și fără ca să fie cineva tras la răspundere pentru banii cheltuiți iresponsabil.
Valorificarea activelor nerelevante pentru producție este, de asemenea, o urgență. Există uzine care încă dețin terenuri de fotbal, blocuri sau alte clădiri pentru care plătesc impozite, deoarece nu le pot vinde/închiria din lipsa avizelor din partea autorităților competente. Toate aceste cheltuieli care nu aparțin producției îngreunează inutil uzinele ale căror resurse sunt oricum restrânse.
Arieratele reprezintă o altă dificultate majoră a fabricilor. Considerăm că aceste datorii istorice ar trebui anulate, cum s-a propus în repetate rânduri, întrucât grevează bugetele fabricilor și face imposibilă obținerea unor profituri care ar putea fi investite în retehnologizare”, se precizează în memoriul transmis Președinției României.
În ianuarie 2015, tot la Cotroceni, s-a încheiat un pact pentru Apărare. Și acesta a rămas fără urmări pozitive, pentru că acordul politic național privind creșterea finanțării nu a condus la revigorarea industriei de armament din România.
“Problemele industriei de apărare sunt grave, numeroase și complexe. Exemplele prezentate sunt doar câteva aspecte menite să descrie succint situația în industria de apărare a României în anul 2016 și să constituie o bază pentru dialogul pe care îl solicităm de urgență”, spun sindicaliștii din industria de apărare.
Răspunsul de la Cotroceni – evaziv
Printr-un comunicat de presă, Palatul Cotroceni a expus punctul de vedere referitor la solicitările reprezentanților fabricilor de armament: “În contextul acţiunilor de protest desfăşurate miercuri, 25 mai a.c., de către sindicatele din domeniul industriei de apărare, Consilierul Prezidenţial Ion Oprişor, şeful Departamentului Securităţii Naţionale din Administraţia Prezidenţială, a primit, la Palatul Cotroceni, o delegaţie a reprezentanților sindicatelor, condusă de domnul Dumitru Costin, preşedintele Blocului Naţional Sindical.
Cu această ocazie, reprezentantul Administraţiei Prezidenţiale a luat act de propunerile şi revendicările liderilor de sindicat, informându-l cu celeritate pe Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, cu privire la temele propuse spre analiză de către sindicalişti.
Administraţia Prezidenţială reconfirmă interesul sporit al Preşedintelui României pentru adoptarea, în colaborare cu Guvernul României, a celor mai potrivite decizii privind revigorarea industriei de apărare”.
