Luiza Rădulescu Pintilie
Se spune că aşezările, mari sau mici, trăiesc prin locurile şi clădirile lor simbol, dar cu siguranţă sunt trăitoare mai ales prin aceia care însufleţesc asemenea locuri şi zidiri, făcându-le să dăinuiască peste timp.
În inima Ploieştiului, pe vechea Cale a Câmpinii, în Piaţa Eroilor de astăzi, Catedrala „Sfântul Ioan Botezătorul” este şi trebuie să rămână unul dintre acele simboluri durabile ale unui oraş capitală de judeţ, care trec dincolo de epoci şi de vremuri, legând generaţiile şi evenimentele ce le-au marcat identitatea şi devenirea. Iar în anul 2018 – când va fi marcată împlinirea unui secol de la desfăşurarea unuia dintre momentele de aur ale istoriei acestui neam, Marea Unire – s-ar cuveni ca ploieştenii şi prahovenii să trăiască fericitul moment şi mândria încheierii lucrărilor de construcţie aflate în prezent în derulare la lăcaşul-simbol de cinstire a eroilor prahoveni căzuţi pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial, prin a căror jertfă s-a deschis calea întregirii României Mari şi a sufletului românesc.
Ar fi, cumva, o continuare în prezent a momentului din aprilie 1922, când generalul Ioan Popescu, comandantul Diviziei a XIII-a, iniţiatorul construirii monumentului, propunea ca vitejia prahoveană şi ploieşteană să fie reprezentată „printr-un monument bisericesc care să vorbească mai mult sufletului românesc decât orice altă coloană de marmură sau statuie de bronz. Acest monument bisericesc să fie ca un Panteon al Vitejiei româneşti”. Tot atunci s-a hotărât ca monumentul în formă de clopotniţă, înalt de 59 de metri, să poarte numele „Catedrala eroilor”, cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul”, piatra de temelie punându-se la 18 noiembrie 1923, iar inaugurarea având loc la 10 mai 1939.
De bună seamă, la împlinirea unui secol de la dăltuirea în piatra impozantului lăcaş a unui asemenea testament, e rândul nostru, al celor de astăzi ,să ne dovedim vrednici de a duce mai departe moştenirea primită de la înaintaşii noştri, iar recunoştinţa cu care le suntem datori să ne adune într-un efort comun de susţinere a finalizării, până în 2018, a lucrărilor de reîntregire a clopotniţei – monument al eroilor, aşa cum a fost gândit el de cunoscutul arhitect Toma Socolescu, alăturându-i-se o biserică pe măsură. În fapt, ridicând şi la Ploieşti – aşa cum există deja în alte oraşe ale ţării – Iaşi, Timişoara, Alba Iulia – ori în alte părţi din lumea aceasta mare – Paris,Constantinopol, Viena, ori mai aproape de noi, la Sofia – ceea ce e îndreptăţit să fie o catedrală: un centru spiritual local şi naţional al unei comunităţi, de reunire a credincioşilor, un monument al recunoştinţei faţă de eroii neamului şi de păstrare a unităţii naţionale, un loc pe măsura desfăşurării, în inima unui oraş ce se revendică a fi european, a unor evenimente reprezentative, un edificiu simbol, care dă identitate şi valoare arhitecturală oraşului, înrădăcinând în acelaşi timp, şi mai adânc, conştiinţa şi mândria de a fi ploieştean. E de datoria noastră să dovedim că vrem şi că putem să înălţăm şi la Ploieşti asemenea zidiri, aşa cum alţii şi-au dovedit, la rându-le,voinţa şi puterea, ridicând pe alte meleaguri clădiri simbol care înfruntă secolele şi continuă să atragă o lume-ntreagă.
În fapt, o ancoră care, mai presus de vitregiile vremurilor, poate strânge laolaltă, aici, la Ploieşti, energiile, poate descătuşa iniţiativele şi dorinţa implicării, poate revigora un patriotism local a cărui sevă s-a stins sub tăvălugul frământărilor din ultimii ani, dar de care e mare nevoie pentru a găsi ceea ce poate uni şi nu dezbina oamenii, pentru a construi nu a dărâma, pentru a fi parte a unei zidiri, nu cel care rămâne mereu pe margine, criticând şi pregătit, în orice clipă, să ridice piatra şi să lovească. Avem şi trebuie să împlinim o asemenea datorie de ziditori, cu atât mai mult într-un timp ca acesta în care vin alţii, de prin alte părţi, să-şi ridice la noi locuri de închinare !
De aceea, ziarul Prahova a ales să fie parte a unei asemenea zidiri, iniţiind şi susţinând o campanie de finalizare a unui proiect care să împlinească un simbol de identitate, de istorie, de arhitectură, de spiritualitate pe care Ploieştiul şi ploieştenii îl merită. Pe parcursul a mai multor numere ale ziarului, îi invităm pe cititorii noştri să urmărească prezentarea – pe baza unor documente inedite, necesare a fi cunoscute de orice ploieştean şi de oricine se simte legat de acest oraş-a ceea ce a fost, a ceea ce este şi a ceea ce se vrea să fie Catedrala „Sfântul Ioan Botezătorul”. De asemenea, suntem deschişi către alte instituţii care vor să se alăture demersului nostru jurnalistic de a prezenta istoria acestei clădiri simbol a Ploieştiului, a ceea ce s-a făcut şi a ceea ce urmează de făcut pentru întregirea acestui Panteon românesc.
