An de an în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, în timpul slujbei de vecernie, ce are loc în Sâmbăta Mare, ziua dinaintea Paştelui, are loc un miracol: aprinderea Sfintei Lumini a Învierii. Considerată de mulți cea mai veche minune anuală atestată a lumii creștine, aceasta a fost documentată consecvent din 1106, mențiunile anterioare fiind sporadice. Ceremonia este transmisă în direct în Grecia, Rusia, Ucraina, România, Belarus, Bulgaria, Georgia, Cipru, Liban și alte țări cu comunități majoritare creștin-ortodoxe. Sfânta Lumină se pogoară numai la rugăciunile Patriarhului ortodox al Ierusalimului. Două evenimente neliturgice preced celebrarea ritului Luminii Sfinte din Marea Sâmbătă: percheziţionarea Sfântului Mormânt, care durează o oră şi are ca scop îndepărtarea oricărei surse de foc din interiorul lui, și sigilarea uşii Sfântului Mormânt. Patriarhul, urmat de episcopi şi ceilalţi clerici, înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt, oprindu-se în faţa intrării. În timp ce se cântă „Lumină lină”, patriarhul îşi scoate veşmintele şi mitra şi se supune percheziţionării primarului oraşului şi şefului poliţiei, pentru a se dovedi că nu are asupra sa niciun dispozitiv cu care să poată aprinde vreo lumânare. După acest moment, se deschide uşa Sfântului Mormânt. Patriarhul îmbrăcat numai în stihar, veşmânt care simbolizează giulgiurile cu care Iisus a fost înfăşurat în groapă, intră înăuntru însoţit de episcopul armean, care rămâne în Capela Îngerului, după care uşa este închisă. În interior, Patriarhul îngenunchează înaintea dalei de marmură ce acoperă mormântul, pe care se află o candelă neaprinsă şi cartea cu rugăciunea Luminii Sfinte. Cartea este ţinută deschisă de o lumânare neaprinsă. Patriarhul are asupra sa patru mănunchiuri de lumânări neaprinse, fiecare conţinând câte 33 de bucăţi. În lumina slabă a Sfântului Mormânt, începe să citească rugăciunea pentru pogorârea Luminii Sfinte. După ce patriarhul rosteşte rugăciunea, se spune că o adiere lină se simte pe deasupra pietrei Sfântului Mormânt. Adierea dispare, pe piatră încep să apară stropi de lumină albă-albăstruie, iar patriarhul Ierusalimului „adună lumina cu mâinile şi o aşază în vasul de aur”. Din vas, el aprinde apoi mănunchiurile de lumânări, iese din mormânt şi le împarte clericilor şi credincioşilor.
