Nicoleta Dumitrescu
Confirmându-se, a câta oară, faptul că timpul curge mult mai repede față de cât l-am dori să stea în loc, calendarul ne-a adus, iată, în fața uneia dintre marile sărbători ce leagă omul de cele sfinte: Paștele.
E grăbit timpul, ca de fiecare dată, și nimic nu pare să-l mai țină în loc, numai că scurgerea lui atât de rapidă a reușit să bulverseze mai tot, de la oameni până la anotimpuri. Pentru că, da, viteza cu care se scurg mult mai repede orele, minutele și secundele a reușit să-i schimbe și pe oameni. Ca și timpul, nici oamenii nu mai au răbdare. Unii dintre ei vor totul, acum și pe loc, fără să mai țină cont de nimeni și de nimic. S-au creat bariere, cercuri, inclusiv cercuri între cercuri, în care interesul este suprasolicitat și ridicat la mare rang în ceea ce privește profitul, cu orice preț. Nu mai interesează ceea ce este în jur, important este doar „eul” propriu, de aici și o răsturnare a ceea ce cu adevărat contează, evident că nu pentru toți.
Ne aflăm în Săptămâna Patimilor și, mai mult ca niciodată, parcă, evenimente, care mai de care, inclsiv cele din ultima perioadă, s-au înlănțuit, fără ca acestea să aibă legătură cu decența, simplitatea, modestia, respectul, liniștea, adevărul, cu sentimentele profunde, cu naturalețea, în fapt chiar cu cele trecute și în lista pregătirii sufletești și trupești pentru a întâmpina Sărbătorile Pascale.
În locul lor au apărut gălăgia, definiția eronată care este dată pentru orgoliu, individualismul, violența – atât verbală cât și comportamentală, răutatea forțată, toate acestea fiind prezente inclusiv la tânăra generație, fără să mai fie vorba, din păcate, de cazuri izolate.
Privind în urmă și făcând comparații mai ales între generații, punând inclusiv în balanță așteptările care s-ar putea avea de la oameni, apare, tot mai firesc, întrebarea: Cum de s-a putut ajunge la așa ceva? Oare de ce este o așa de mare răsturnare a firescului în nefiresc, a binelui în rău, a liniștii în gălăgie, a frumosului în urât, a modestiei în supraplin?
E greu de găsit un răspuns, atât timp cât multe nu mai sunt cum au fost, timpul reușind nu doar să răstoarne realitatea și să o modifice, ci mai ales să scoată la suprafață adevăratele umbre care erau în spatele acelora care se consideră și se cred cei mai cei!
Din nefericire, traversăm vremuri ciudate, modelate de oameni care văd lumea de la fereastra propriilor lumi, lumi care evident că nu se pot compara cu orele, minutele și secundele realității de zi cu zi. Acum este lumea mai ales a provocărilor, cărora cu greu li se mai poate face față, timpul, în loc să vindece, așa cum se spune, reușind să strecoare și mai multă incertitudine. În aceste condiții, singura soluție nu este decât de a așterne în fața timpului și un pic de optimism, antidotul tuturor problemelor!
