Nicoleta Dumitrescu
Dintre multiplele știri ale zilei de 15 noiembrie 2022, una a fost considerată drept ”moment istoric”, în contextul în care, potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite, populaţia planetei a depășit opt miliarde de locuitori. Prin urmare, ziua menţionată a fost considerată ”o piatră de hotar importantă în dezvoltarea umană”, având în vedere că, de acum înainte, creșterea numărului locuitorilor va încetini, statisticile arătând că, în timp ce Pământul număra mai puţin de 1 miliard de locuitori până în anii 1.800, iar populaţia a crescut de la 7 la 8 miliarde de persoane în 12 ani, va dura aproximativ 15 ani, de acum încolo, pentru a se ajunge, pe mapamond, la 9 miliarde de oameni.
Ca o concluzie, atât de mulţi și, totuși, atât de puţini oameni, având în vedere că evoluţiile, nu doar umană, ci mai ales în toate domeniile, au adus cu ele și atât de multe efecte negative, cum este încălzirea globală, despre care mulţi cred, în continuare, că este „o mare prostie”!
Din nefericire, nimic nu mai este cum a fost odată. Nici anotimpurile, nici clima, nimic, toate schimbările survenind ca urmare a intervenţiilor făcute de mâna umană, intervenţii care, ca un bumerang, s-au întors, și încă se mai întorc, tot împotriva oamenilor, rezultatele fiind că, în anumite zone ale globului, sunt din ce în ce mai puţini oameni, tot statisticile arătând faptul că jumătate din populaţia lumii trăiește în doar șapte ţări, iar China urmează să fie depășită de India chiar la capitolul număr de locuitori. Vremurile de astăzi au făcut însă ca să se lărgească și mai mult prăpastia dintre ţările bogate și cele sărace, de aici și migraţia către state în care munca este mult mai bine plătită decât în ţara de origine. Așa s-a ajuns ca inclusiv românii să formeze mai mici sau mai mari comunităţi pe tot globul, plecaţi să caute și să-și găsească fericirea, să trăiască mai bine, să scape de birocraţia și piedicile legislative, de dezamăgiri, de sărăcie și muncă prost plătită. După cum nu s-au ferit să mărturisească, unii dintre ei au plecat din ţară fără să se mai uite înapoi și fără să mai ţină cont de nimeni și nimic din ceea ce lăsau în urmă, în ”vechiul cuib” în care s-au născut, în timp ce
alţii au considerat că numai sacrificându-se pe ei, muncind în altă ţară, pe un salariu dublu sau triplu, le pot oferi celor din familie o viaţă mai bună.
Ciondănindu-se și contrazicându-se fie și pe cifre trecute doar pe hârtie, atunci când vine vorba despre majorări de pensii sau ale salariului minim, politicienii români, în ideea de a mai câștiga ceva capital electoral, și-au făcut, adesea, strategia de campanie, cu bătaie lungă, și pe românii din diaspora, inclusiv la ultimele alegeri fiind fluturate programe electorale din care nu lipseau posibilitatea alocării de bani sau de sprijin pentru dezvoltarea unor eventuale afaceri. Posibilităţi care, însă, ulterior, s-au disipat în timp, știindu-se cât de mare problemă este, în continuare, birocraţia din România, în condiţiile în care, de pildă, la depunerea unor documente, încă se mai solicită celebrul dosar cu șină, deși s-a bătut multă monedă pe dispariţia lui.
Și apoi, cum să mai existe încrederea că se mai poate schimba ceva în bine pentru cei care tot așteaptă acest bine, în condiţiile în care, la vârf, se merge pe sloganul „Totul pentru noi și ai noștri!”? Iar asta se întâmplă din cauza faptului că sunt atât de mulţi profitori, într-o lume atât de vulnerabilă, dar, pe de altă parte, atât de puţini cei corecţi!
