Încă de la primul fluier i-am luat atât de tare pe cei mai fericiți oameni din lume, finlandezii, încât în minutul 3:28 Niță apăra prima minge. În minutul 51, Niță a salvat o egalare pe care Pohjanpalo o credea deja scrisă pe tabelă. Același finlandez a ratat și în minutul 86, într-o perioadă a jocului în care noi îi chemam spre poarta noastră. Fratele finlandezului în ratări a fost Pușcaș, care a irosit și un penalty comis prostește de Uronen (min. 16).
Nouă ne-a mers contraatacul de i-am zăpăcit pe vecinii lui Moș Crăciun. De parcă nu am fi jucat la București! Așa s-a marcat unicul gol, pe traseul Mihai Marin, Octavian Popescu, centrare Pușcaș către Bancu. Românul e tare! Înscrie cu capul, cu ochii închiși – după cum a declarat ulterior – dintre patru naivi finlandezi, plus portarul (min. 30). Am mai avut ceva ocazii dar nu de speriat. Cea mai importantă, o „transversală” a lui Cicâldău (min. 14) și o alta, șut din unghi foarte închis, a lui Bancu (min. 90), ultima fiind greu detectabilă din tribuna centrală. Așa am câștigat un meci în care s-a demonstrat că publicul a fost mult mai bun decât echipa. Iordănescu jr. a felicitat pe toată lumea, mai puțin pe finlandezi, cărora trebuia să le mulțumească pentru cadourile făcute de apărarea lor și pentru milostivirea de care au dat dovadă în atac. Să nădăjduim că vom primi aceleași cadouri și de la muntenegreni? (G.M.)
