Florin Tănăsescu
Stăteam pe hornul de la beci. Mâncam popcorn şi mă uitam la un meci. Din juma-n juma de oră, beam cafea ca să n-adorm.
Uneori, coboram pe pământ, să fiu la curent cu noutăţile. Cele care mă informau erau semnele de circulaţíe.
„Cedează trecerea!” era cea mai deşteaptă. Îmi zicea să acord prioritate proştilor.
Cu „Drum înfundat” eram în relaţii neutre. În urmă cu vreo treizeci de ani ne-am certat. Conflictul a degenerat în altercaţie. Până la urmă, ne-am împăcat. Cu soarta.
Ocoleam intenţionat „Atenţie, şcoală!”. Aveam motivul meu. Semnul ăsta de circulaţie aştepta publicarea în Monitorul Oficial a schimbării în „Ai şcoală? Şi? Mare scofală!”.
Pe „Trecerea pentru pietoni” doar o ascultam. Susţinea că sunt multe jivine care o calcă în picioare. „«Omul este pentru om lup». N-ai idee câte animale se calcă unele pe altele în picioare! Nu ştii câţi mă consideră o fiinţă moartă. Habar n-ai cum calcă unii peste cadavrul meu, s- ajungă de pe un trotuar pe altul…”.
„Atenţie, sens giratoriu” hohotea când mă vedea. „Cât de curând îmi voi schimba denumirea în «Rotaţia cadrelor». Ca să înţeleg cum stă treaba, mi-a băgat placa: „Semnificaţia mea este: „Pleacă ai noştri, vin ai noştri. Voi rămâneţi tot ca proştii”.
Un mare mister era avertismentul „Atenţie, respectaţí animalele!”. De exemplu, un bou care în vremuri normale era într-un triunghi trona într-un pătrat pe care scria: „Salutaţi-l! Este demnitar!”.
Am fost şi pe la „Trecere de nivel cu calea ferată”. În loc de „Crucea Sfântului Andrei” este „Va fi bine la Sfântul Aşteaptă” .
La „Atenţie, cad bolovani!” m-am scărpinat în cap. Un agent de circulaţie mi-a explicat: „Asta înseamnă să te fereşti de proşti. Dacă poţi”.
L-am întrebat unde pot găsi un loc mai ferit. Încurcat, mi-a răspuns: Pe toate scrie «Rezervat». Încearcă prin vreun şanţ!”.
Trece, pe acelaşi „Drum înfundat”, o Dacie 1300. Îi fac semn şoferului. Mă ia. Privesc în oglinda retrovizoare. Are vedere la mare. Întreb: „E de vânzare?” Mi-o face cadou.
Cobor, urc pe hornul de la beci. Ş- acum mănânc popcorn. Şi-acum beau cafea, ca să n-adorm. Suntem mai mulţi, nu doar eu, care ne uităm la un meci care durează de vreo treizeci de ani.
Lumea veche ratează. Lumea nouă marchează. Semnele de circulaţie şi viaţa îşi schimbă semnificaţia.
Mă uit în oglinda aia retrovizoare, cu vedere la mare.
Marea speranţă a vremurilor trecute. Nu, nu viitoare!
O vând, dacă vreţi!
