Florin Tănăsescu
Asta îmi spun, asta îmi voi repeta: Am pus piuneze pe scaunul profesorului. Am aruncat avioane de hârtie în clasă. Am chiulit. Am avut nota scăzută la „Purtare”. Deci, despre generaţia asta, numai de bine!
Nu-i condamna. Ai fost ca ei. Nu uita! Vorbesc în numele şi-n dreptul meu. Poate că unii dintre dumneavoastră aţi fost perfecţi. Poate că niciunul n-aţi avut restanţe.
Eu, da! Am fost prins fumând. Am tras cu igliţa – cine îşi mai aduce aminte? – după gagici. Aşa le ziceam atunci. Gagici, să fie clar! Am avut şi nota patru la câte-o materie. Sau mai multe. Şi fredonam: „Ai restanţă, n-ai vacanţă/Asta n-are importanţă”. Important este să-mi fie, azi, clar ceva.
Ceva care înseamnă: Nu-i condamna. Ai fost ca ei. Nu uita!
Probabil că unii dintre dumneavoastră aţi înţeles perfect Chimia. Poate că unii aţi studiat, cu râvnă, chiar Filozofia.
Sigur, eu nu! Ştiu doar că am copiat la greu. Şi am ezitări, nu certitudini: cine a fost Mendeleev? Fotbalist sau tabelul în care contabilizăm, vai, decadenţa generaţiei de azi?
Deci, îmi repet: Nu-i condamna. Ai fost ca ei. Nu uita!
Vorbesc în numele şi în dreptul meu. Nu de alta, dar poate că unii dintre dumneavoastră eraţi devreme acasă, iar prima grijă era şcoala! Poate!
Eu nu am fost aşa! Mergeam prin discoteci. Azi li se spune cluburi. Am fost şi la biserici. Îmi făceam semnul crucii şi-apoi suflam în lumânarea câte unuia.
De-aia îmi repet: Nu-i condamna. Ai fost ca ei. Nu uita!
Iertaţi-mă, dar vă întreb: Dacă şi noi am fi avut telefoane mobile, ce-am fi făcut? Le-am fi aruncat şi am fi extras radicali, am fi căutat să aducem ceva îmbunătăţiri acceleraţiei gravitaţionale care ne trage, de la o vreme, spre nostalgii, spre trecut? Asta am fi făcut?
Da, toate au fost la vremea lor ceva adevărat.
Dar, ăsta-i mersul lumii. Asta e viaţa. Asta este generaţia care, cu bunele şi relele ei, participă la olimpiade. Vine cu medalii. Ne face mândri că suntem contemporanii ei.
Mândri că suntem contemporanii unor tineri care reuşesc să intre la teatru! Care cântă la pian pe marile scene ale lumii. Care ştiu multe!
Şi-acum, mă întreb: M-am ridicat eu, cel de-atunci, la valoarea unora, chiar multora, din generaţia de azi? Cu siguranţă, nu!
Da, am fost şi în biserici, dar am fost şi în discoteci…
„Dacă sufletul tău înţelege/ De la rock pân-la imnuri şi rugi”…
Nu-i condamna. Ai fost ca ei. Nu uita!
