Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş s-a născut în 1568, în oraşul Raguza din Dalmaţia. După moartea tatălui său, s-a mutat împreuna cu mama sa în Ohrida, la sud de Dunare.
Când a împlinit vârsta de 15 ani a intrat în mănăstirea Maicii Domnului din Ohrida. După cinci ani de vieţuire în această mănăstire, ajunge în Muntele Athos, la Mănăstirea Pantocrator. Aici s-a călugarit şi a primit numele de Iosif. La cererea patriarhului de Constantinopol este trimis egumen pentru marea lavra a Sfântului Ştefan din Adrianopol, iar după şase ani este pus egumen în marea lavră românească Cutlumus.Este trimis de Patriarhia din Constantinopol ca mitropolit al Timişoarei. Aşezarea în scaun a fost săvârşită pe 20 iulie 1650.În anul 1653 s-a retras la Mănăstirea Partoş, aproape de Timişoara. Aici a mai vieţuit trei ani şi apoi şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. Potrivit Tradiţiei, în momentul trecerii sale la cele veşnice, clopotele mănăstirii au început să bată singure. A fost înmormântat în naosul bisericii mănăstireşti. În anul 1956, moaştele sale au fost strămutate în Catedrala mitropolitană din Timişoara. Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş a fost trecut în rândul sfinţilor de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe 28 februarie 1950.
