Discuţiile privind statutul jucătorului de fotbal român, mai ales din eşaloanele inferioare, arată o altă faţă a acestui sport. Dacă la Liga I cluburile au anumite „repere” de respectat, în relaţia cu fotbaliştii, mai ales în procesul de obţinere a licenţei, mai jos este mult mai dificil de respectat termene, promisiuni, înţelegeri.
Ploieşteanul Claudiu Tudor a trăit, pe pielea lui, în ultimii ani, astfel de experienţe, fiecare club pentru care a muncit (şi, atenţie, întâmplător sau nu, majoritatea echipelor care l-au avut în lot şi-au realizat obiectivele propuse) plătindu-i bani doar „în ceasul al doisprezecelea”.
Ultimul exemplu, UTA – Bătrâna Doamnă, de unde Tudor a plecat odată cu promovarea echipei din Liga a III-a în eşalonul secund. În prezent la CS Afumaţi, cu care se luptă pentru acelaşi obiectiv – ajungerea, în premieră, a clubului în cel de-al doilea eşalon valoric naţional, Tudor aşteaptă şi acum „încheierea socotelilor” cu echipa din vestul ţării. „Am tot aşteptat să se rezolve plata ultimelor salarii şi a unor prime, dar, este deranjant că, de fiecare dată când se dă un termen, acesta nu este respectat. Eu, ca jucător, am înţeles să aştept aceşti bani, dar cei de acolo înţeleg să nu respecte înţelegerea şi să nu răspundă la telefon. În iulie mi-au promis că în luna august voi avea toţi banii… Atenţie, nu vorbim de cine ştie ce sume, puţin peste 2000 de euro. Am fost de acord, am semnat foaia că până la sfârşitul lunii august să încasez toata suma, apoi, la sfârşitul lunii august nu mai raspundeau la telefon. Apoi, după mai multe încercări, am dat de oficialii echipei, şi a mai urmat o amânare, până la sfârşitul lui septembrie, am acceptat şi asta, iar scenariul a fost acelaşi. Când a venit data scadentă, nu mai raspundeau la telefon, şi telenovela era de-abia la început. Am mai amânat două săptămâni, iar când mi-au spus că am primit banii, am constatat că erau doar pe jumătate achitaţi! Nici măcar nu au anunţat că nu fac toată plata, iar când i-am sunat, m-au asigurat că la sfârşitul lui octombrie încheiem socotelile. Ştiţi ce a urmat…
A venit sfârşitul lunii şi au pus aceeaşi „placă” – nu răspundeau la telefon. Mai mult, am SMS de la ei că să aştept până pe 3 noiembrie, apoi, în ziua respectivă, m-au mai plimbat un pic, spunând că au dat bani la jucătorii care sunt acum la echipă, şi că în câteva zile primesc banii şi „restul” – antrenorii, restanţele, etc. Iar nu au răspuns la telefoane, moment în care m-am decis să depun memoriu, pentru că, este clar ce fel de conducători sunt. Mai mult, am colegi aflaţi în aceeaşi situaţie cu mine. Adrian Voicu şi Dan Silaghi mi-au spus că au aceleaşi probleme… Eu nu am vrut şi nu vreau să fac rău clubului UTA, pentru că dacă urmăream asta, spuneam alte lucruri, dar comportamentul celor care conduc, faţă de jucători, pare împrumutat de la alţii, care au dezonorat fotbalul din Arad” – spune Claudiu Tudor.
