Sportul, fotbalul în special, a rămas ”cenușăreasa” societății românești în pandemia de Covid! Se anunță că vor ”reporni la drum” și restaurantele – în sfârșit şi școlile sunt șanse mari să se redeschidă, numai pentru sportul amator nu se face nimic, nimic, nimic! Ce-l interesează pe ministru, pe miniștrii de fapt? Sau pe șeful FRF?
Să fim serioși, nu-și mai bate nimeni capul să găsească vreo soluție, astfel încât oamenii care muncesc cu sutele, claie peste grămadă, în fabricile private, care nu au văzut ”o testare” până acum, la locul de muncă, să poată merge să joace un fotbal, seara? Nu interesează pe nimeni că se pierd ”identități” ale unor comune / sate? Că generații de copii nu mai fac sport? Că se depărtează de mișcare / sănătate, telefoanele și televizorul rămânând singurele ”variante sănătoase”?
Care este… predicitibilitatea acestui fenomen? Unde va ajunge sportul de masă? De ce nu ia nimeni decizii care să ajute repornirea mișcării sportive? De ce un viitor primar, candidat ”simplu” acum, poate face campanie în teritoriu, fără a fi testat pentru Covid (mai ales printre pensionari, bătrâni, categorii vulnerabile), dar un ”amărât” de nici 30 de ani care vine de la un serviciu ”pe salariu minim”, unde tocmai a scăpat de ”înodat fire” nu poate juca seara, în comunitatea lui, fotbal… pe o bere, pentru că nu respectă ”protocolul medical pentru fotbal”? Care e protocolul medical pentru candidați? Pentru transportul în comun? Pentru chefurile clanurilor prietene? Există așa ceva? Bine că desființăm handbalul, baschetul, voleiul… Pericolul național, dușmanul poporului, riscul epidemiologic a fost identificat: sportul!
De ce copiii nu pot juca fotbal? Când a fost ultima ”luare de poziție” privind acest subiect, ultima consultare cu cei din teritoriu, la nivel de asociații județene? Există vreun plan astfel încât să nu dispară sportul școlar?
Semne de întrebare și un mare semn de exclamare: fi -v-ar predictibilitatea a naibii!
