Subiectul CSM Ploieşti este unul care poate provoca… silă, mai ales celor care înţeleg cam ce se întâmplă pe acolo. Unii muncesc, din greu, pentru un ban cinstit, alţii câştigă mult mai mult doar pentru că au „avut prieteni”. Unii au funcţii pentru care nu sunt calificaţi, alţii stau liniştiţi pentru că se apropie pensia şi au nevoie de linişte la o anumită vârstă. Nu lipsesc cei pentru care CSM-ul a fost o… „vacă de muls”, o afacere, la propriu, dar, să fim cinstiţi, nici cei care au avut un cadru unde să-şi urmeze pasiunea pentru sport şi să îşi facă meseria cu onestitate. În tot acest amalgam, CARACTERUL este cel care trebuie să primeze, iar cine uită azi „prietenii” de ieri sau cine face din foştii „tovarăşi” cu care a stat la masă inamici, este de condamnat, de două ori!
Cel mai important lucru, pentru actualii şefi, este ca tot ce fac acum, tot ce vor face în viitorul apropiat, să facă având conştiinţa împăcată şi să nu lovească doar în cei „mici”. E ciudată „promptitudinea” cu care toată lumea loveşte acum într-o „direcţie”, pe unde se mai „sifona” câte ceva, probabil! Întrebarea este de ce, atunci când respectivul avea „spate”, nu a sărit nimeni dintre cei care se fac că acum „descoperă” problemele?
Se potriveşte proverbul românesc de mai sus?
