Luiza Rădulescu Pintilie
Până cu puţin timp în urmă, doar cu piciorul, cu căruţa şi cel mult cu o maşină mai mititică puteau străbate locuitorii cătunului Cărpinoasa, spre acasă ori spre treburile ce-i purtau încolo şi încoace, podul şubrezit care-i lega de satul Aluniş al comunei cu acelaşi nume. Aşa au ajuns elevii la şcoală şi cei plecaţi pentru totdeauna în cimitir!
Gândul că într-o zi ar putea fi nevoie de Salvare ori de maşinile grele ale pompierilor a speriat de fiecare dată ! Gând temător care s-a risipit şi pentru primarul aşezării, Cristian Iulian Bîgiu, şi pentru cei care îşi duc viaţa, zi de zi, în cele 43 de gospodării aşezate pe uliţa Cărpinoasa, desprinsă din drumul judeţean principal care străbate aşezarea şi urcând pe deal, printre carpeni, şi pentru aceia care au peste 370 de proprietăţi private în aceeaşi zonă!
Acum, peste pârâul Cărpinoasa se desfăşoară un pod stabil, din beton armat, cu o lungime de 23,3 metri şi având apărări de mal realizate pe 73,3 metri. Iar bucuria tuturor e cu atât mai mare cu cât podul început în noiembrie 2018 a fost terminat doar într-un singur an şi cu doi ani mai devreme decât era planificat prin Autorizaţia de construire 12/25 iunie 2018, care specifica în clar perioada de execuţie: noiembrie 2018- noiembrie 2021.
Şi este cu atât mai mult de apreciat o asemenea performanţă- realizată în parteneriat de administraţia locală din Aluniş şi Consiliul Judeţean Prahova, investiţia având o valoare de 1.204.919 lei – într-o vreme în care greu şi nu prea des s-au dus la bun sfârşit, mai prin toată ţara, lucrurile începute!
Sătenii din cătunul Cărpinoasa al satului Aluniş sunt, în sfârşit, legaţi cu adevărat, de la acest sfârşit de an, nu numai de restul aşezării, dar şi de minima civilizaţie care înseamnă acces la gospodărie şi proprietăţi, la păşunile comunale existente în zonă, dar şi la posibilitatea de a beneficia de ajutor rapid în situaţiile –Doamne fereşte !- de urgenţe medicale şi incendii.
Acum, imaginea vechiului pod din bârne de lemn putrezite sub trecerea vremii, a bolovanilor care încercau să dea ceva mai multă stabilitate stâlpilor ruginiţi rămâne doar în amintiri şi, poate, într-o nouă ediţie, adusă la zi, a monografiei aşezării.
