George Marin
După o perioadă de pauză, necesară pentru refacerea stocului de raze (pi)X, reluăm astăzi seria de radiografii ale ”lupilor”.
Poziția aleasă astăzi a fost, din nou, aceea a mijlocașului de acoperire. Între Meza Colli și Mihăescu preferința s-a aplecat spre cel din urmă, în dorința de a vedea cum se comportă la revenirea ca titular (în ultimele apariții a intrat doar din postura de rezervă), mai ales ca înlocuitor al lui Cioinac, accidentat. Alt argument pentru poziția aleasă a fost că, în partida contra bucureștenilor de la Metaloglobus, conduși de ploieșteanul Măldărășanu, mijlocașii de acoperire ar fi avut sarcina să taie din fașă ”comunicațiile” către frații Herea, dar și să participe la construcția atacurilor proprii în încercarea de a suplini, prin colaborarea tuturor, lipsa sclipirilor pe care le-ar fi putut aduce suspendatul Marinescu.
Așadar, să trecem la cifre: Mihăescu a jucat un total de 53 de baloane, dintre care 39 de pase (15 în prima parte și 24 în a doua), a avut 4 intercepții (1 + 3), 8 respingeri (5, dar una a fost blocată de adversar pe linia propriului careu + 3), 5 deposedări (1 + 4), a șutat o dată la poartă (min. 61, șut bun, respins de portar), a reușit două driblinguri (ambele înainte de pauză), a fost driblat o dată (în partea a doua), a făcut 5 faulturi (2 + 3, la primul primind și avertisment) și a suferit un fault (înainte de pauză).
Disecând doar cifrele seci putem spune, da, a fost acceptabil spre bine, observându-se o intensificare a participării în partea a doua a jocului, dacă ne uităm la numărul de pase efectuate. De semnalat este că pasele scurte au fost cele mai numeroase (8 + 13), urmate de cele de distanță medie (6 + 9). Cele lungi (1, o centrare din lovitură liberă + 2) nu au fost chiar prea… lungi. Însă, numărul mic de faulturi, atât suferite cât și efectuate, arată o oarecare lipsă de implicare pentru un jucător care nu excelează prin eleganța în joc, aceea care aduce un număr mic de contacte fizice cu adversarul. Și, în opinia noastră, cam așa a și fost. În aproape toate situațiile de joc, cu preponderență în prima parte, Mihăescu a fost un fel de supraveghetor al fazei, stând destul de departe în momentul când alt coechipier se afla în dispută pentru balon. Nu, nu pledăm pentru o aruncare ”la grămadă” în încercarea de a recupera balonul. Totuși, în mare măsură, poziționarea lui Mihăescu în raport cu situațiile de joc nu poate fi considerată întotdeauna ca fiind cea mai fericită. Dacă adăugăm că și adversarul lui direct, Lungu (numărul 8, pentru cine a fost la meci), a primit și a jucat destule baloane, liber fiind, afirmația de mai sus capătă suport. Ca alt argument al afirmației anterioare mai adăugăm că destule dintre pasele efectuate de Mihăescu l-au găsit poziționat fiind pe linia de fund, de unde este mai puțin probabil să greșești o pasă scurtă înapoi sau în lateral. Au mai fost și alte acțiuni la care Mihăescu a fost static, ca aceea a lui Saim (minutul 17), când mijlocașul nostru a ratat ocazia de a expedia o centrare într-un moment favorabil pentru că nu ”s-a prins” că Saim are nevoie de sprijin.
S-a mai văzut că Mihăescu s-a străduit să facă o partidă bună. Și-a schimbat poziția cu Meza Colli atunci când situația a cerut-o, a coborât și în toate pozițiile ale liniei de fund, a participat, sporadic, e drept, și la câteva acțiuni de atac. Șutul menționat mai sus, în seria de cifre, a venit pe neașteptate pentru el, datorită faptului că Gavrilă și-a prelungit prea mult mingea. De ar fi înscris… Global, Mihăescu ne-a convins că a respectat întocmai ceea ce i-a cerut Stoican și credem că antrenorul să fi fost foarte mulțumit de evoluția mijlocașului. Într-adevăr, Mihăescu nu a făcut greșeli mari pe teren. Ba chiar, până prin minutul 75 nu greșise nici măcar o pasă (în total a greșit o pasă și o respingere). Cu toate acestea, Mihăescu poate fi comparat cu o furnicuță care nu reușește să aducă sacul plin ochi la furnicar, ci doar plin cam pe trei sferturi. S-a dovedit un soldat doar disciplinat, care nu iese cu nimic în evidență. Și, ca să ne păstrăm în aria militară, la linia de bilanț îl considerăm ”bun în grad”. Ceea ce, în armată, înseamnă că nu promovezi la gradul superior. La fotbal însemnă că rămâi acolo unde ești. Adică exact ceea ce a fost și până acum: o rezervă onestă, cu participare la 12 jocuri din 20, dintre care doar jumătate ca titular. În anumite circumstanțe.
P.S.: Iar faptul că a scăpat fără al doilea cartonaș galben și, implicit, de eliminare, tot de ”circumpstanțe” ține…
