Să nu credeţi că aceia care activează la „actualul Petrolul” nu ar avea ce… mânca la casele lor. Au jucat fotbal zeci de ani, au câştigat câte ceva, mai au prins şi câte un contract pe afară, mai au şi câte o pensie, câţiva, în plus au şi antrenat sau au şi câte o afacere, după caz. Nu banii, interesul material, au fost cei care „i-au scos din casă”, ci dorinţa de a face fotbal, de a salva Petrolul, dragostea pentru sportul care le-a dat satisfacţii deosebite.
Desigur, când munceşti greşeşti, iar în organizările evenimentelor de săptămâna aceasta poate s-au strecurat şi unele „probleme” – poate ar mai fi trebuit invitaţi unii sau alţii, poate unele lucruri se puteau face mai bine, dar, cel mai important lucru este că s-a făcut ceva!
Munca, stresul, problemele puteau fi „evitate” de către toţi cei implicaţi, doar dacă nu făceau nimic! Era mai bine aşa?
Pentru unii, poate că da! Pentru cei care vor să vină la stadion, sigur, nu!
