România U21 – Ucraina U21 3-0 (0-0)
George Marin
Dacă Adrian Petre a jucat douăzeci de minute și a marcat două goluri, în nouăzeci de minute ar marca nouă goluri. Așa glăsuiește regula de trei simplă. La matematică. La fotbalul de vineri seară, s-a aplicat, la Ploieşti, pe „Ilie Oană”, nesperat, regula de trei. De trei goluri. Însă, nu a fost deloc simplă. A fost complicată tare de tot și a devenit simplă abia cu cele două realizări ale „danezului” Adrian Petre.
Ca o paranteză fie spus, prima realizare a sa a cochetat cu autogolul, dar UEFA zice că golul se notează în dreptul celui care șutează, cu piciorul sau cu capul, chiar dacă Petre însuși are ceva îndoieli referitoare la cine a dus balonul dincolo de linia de poartă ( a se vedea interviul lui de la finalul meciului).
Să revenim la explicația cuvenită și să arătăm de ce a fost o complicație și nu mult dorita sancta simplicitas. Ușor de explicat. Pentru că nimic nu poate fi simplu împotriva unei echipe atât de solide cum este cea a Ucrainei.
Pentru că, în primul mitan, ocaziile noastre au fost prea puține și neclare. Mai degrabă ar putea fi considerate drept bune situații. Pe când ucrainenii, cu cei câțiva campioni mondiali U20 prezenți pe teren cărora li s-a montat scara spre succes tocmai în meciul de U19, de acum un an și jumătate, tot la Ploiești, au avut două bune oportunități de a marca. La una, în minutul 22, am înghețat, pur și simplu. Tot stadionul a văzut golul ca și marcat. Din fericire pentru noi, lovitura de cap a ucraineanului s-a dus pe lângă bară.
A mai fost ceva care a fost complicat. Să străbați prin defensiva ucraineană. Să treci de o echipă legată, o echipă cu relații de joc bine conturate , o echipă care nu lasă spații în apărare, dar care are în panoplie suficiente manevre tactice cu care acoperă terenul astfel încât să ai o construcție ofensivă dificilă și, pe de altă parte, să își creeze spațiu de manevră pentru a-ți da peste cap sistemul de apărare.
Cu asemenea probleme s-au confruntat echipierii under 21 ai României. „Magicianul” Rădoi a găsit metoda de a dejuca întreg sistemul defensiv ucrainean, unul care a scârțâit abia spre final, aceea fiind combinațiile rapide ale jucătorilor noștri, mai tehnici, mai dibaci la stăpânirea balonului. Din păcate, nu întotdeauna cei din teren au aplicat-o. Când s-a întâmplat, au apărut spațiile libere (vezi centrările de la primele două goluri). O vorbă bună în plus pentru Adrian Tabarcea Petre, care s-a dovedit prezent la fază pentru golul al doilea, și insistent și speculativ la al treilea gol românesc.
Ploieșteanul nostru, Velisar, merită câteva cuvinte, la debutul acasă într-o echipă națională. Nu știm ce i-a cerut Mirel Rădoi să facă pe teren, noi spunem ce am văzut. A avut o evoluție bună, în general, fără gafe. Totuși, la prima ocazie a oaspeților, mai sus menționata (minutul 22), a avut o poziționare care a permis ucraineanului să centreze pentru cea mai mare ocazie a mitanului.
La fel, în partea a doua, cu un spațiu prea larg între el și Chindriș, a fost posibil ca un jucător ucrainean să aibă oportunitatea de a rămâne singur cu portarul. Din fericire, portarul Vlad și același Velisar l-au forțat pe adversar să iasă mult în lateral pentru o centrare fără succes.
Aceste două fapte au fost menționate doar pentru că ne-au făcut să ne cam „stea ceasul” și suntem convinși că Rădoi va regla și posibilitatea de apariție a acestor nedorite situații.
Faptele bune ale lui Velisar au fost mult mai multe și considerăm că își merită locul de titular în ciuda celor două situații care au creat probleme pentru poarta noastră.
Acum, echipa noastră U21 se pregătește să înfrunte echipa similară a Irlandei de Nord. Succes, băieți!
