Constantin Dumitru – Plopeni
Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare sâmbătă să citească materiale „cu parfum de epocă” despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru. Astăzi, continuăm prezentarea lui Ion Radu, alias ”Cațaonu”, figură emblematică a fotbalului nostru, de numele său legându-se o adevărată istorie.
Pentru Metalul ”lui Ion Radu” au urmat 5 ani de glorie, în care echipa a ajuns chiar pe primul loc, dar aşa cum vom vedea, “promovarea nu a fost agreată” de conducătorii destinelor fotbalului românesc. La aceste performanţe a contribuit şi Ion Radu, preşedintele clubului, conducător priceput, dar şi “om uns cu toate alifiile”, pentru că în România nu s-a putut niciodată ajunge “sus” dacă nu se apela şi la mijloace mai puţin ortodoxe. Promovarea în sezonul 1978-79 a fost rezervată pentru Viitorul Scorniceşti. Numai că, în Prahova, echipa Petrolul emitea şi ea pretenţii de promovare, iar Metalul nu a fost nici ea departe. Iar atunci când adversarii nu se dădeau la o parte din calea lui Şoarece (vă mai amintiţi de jucătorul oltean cu acest nume pitoresc ?), arbitrii ofereau ajutorul necesar. Primul duel între Viitorul şi Prahova a avut loc la Ploieşti, unde oltenii au marcat o dată, iar după aceasta arbitrul de linie a semnalizat offside la fiecare atac periculos al petroliştilor. Ploieştenii nu au suportat ridiculizarea, iar la sfârşitul jocului câteva sticle “au căzut” din tribună şi s-au spart în apropierea arbitrilor şi a jucătorilor oaspeţi. După acest meci, oltenii au ştiut că nu se pot înţelege cu prahovenii şi au cedat chiar în faţa modestei Chimia Brazi. Metalul a întrecut pe propriul teren Viitorul cu 3-0. A doua zi, însă, preşedintele Ion Radu a fost chemat la Bucureşti, la şeful miliţiei, Marin Bărbulescu.În luna februarie 1978, Ion Radu a condus echipa în turneul din Cuba, la “Festivalul sportiv al ţărilor socialiste”. Aici urma să se deplaseze echipa olimpică a României, dar aceasta a refuzat până la urmă invitaţia. Cum şi Petrolul a refuzat oferta, în Cuba a plecat Metalul Plopeni. Ion Radu a primit un telefon de la Ştefan Kovacs, fostul antrenor al Stelei, al Ajaxului şi al naţionalei Franţei, în 1978 director tehnic al echipelor reprezentative şi vicepreşedinte al F.R.F. Pentru Metalul Plopeni un turneu în Cuba era mai mult decât au visat. Astfel că, la 8 februarie, echipa s-a urcat în avionul de Madrid. Ajunşi în capitala Spaniei, fără niciun ban în buzunar, jucătorii au fost invitaţi la restaurant de Sandu Vogl, fratele lui Emeric Vogl, fost căpitan al echipei naţionale din anii 1930 şi antrenor secund al acesteia la turneul final din Mexic (1970). Sandu Vogl era impresar al clubului Real Madrid. Nu mare le-a fost mirarea jucătorilor când pe fiecare dintre mesele restaurantului au găsit câte o sticlă cu vin alb şi una de vin roşu. Jucătorii au început să-şi dea coate pentru că în afara României o sticlă de vin consumată la restaurant costa bani serioşi şi, când nimeni nu se aştepta, invitaţia de deschidere a sticlelor a venit din partea preşedintelui Ion Radu. După servirea mesei, echipa a fost cazată la hotelul Penta din Madrid. A doua zi, echipa s-a îmbarcat într-un Boeing ultimul tip, care a făcut o escală la Lisabona şi de aici a plecat spre Havana. Numai că zborul spre capitala Cubei a fost unul cu peripeţii. Din cauza unei furtuni întâmpinate în triunghiul Bermudelor, avionul a fost nevoit să mai facă o escală la Gander. După 36 de ore, echipa a ajuns la Havana. Aici a constatat că nimeni nu o aşteaptă la aeroport şi, după 3 ore de aşteptare, Ion Radu împreună cu “Puiu” Dridea, antrenorul principal, au plecat să caute un hotel. Mai întâi au intrat într-o bancă, pentru a schimba câţiva bani. Cei doi români, ajunşi la ghişeul de schimb, s-au trezit luaţi pe sus de forţele de securitate cubaneze şi numai după ce au fost verificaţi serios au fost îndrumaţi către ambasada română. De aici lucrurile s-au rezolvat. Echipa Metalul Lopeni (aşa cum apărea în ziarele locale) a participat la turneul de 7 jocuri. Primele meciuri s-au desfăşurat când echipa încă resimţea diferenţa de fus orar de 7 ore (ei fiind nevoiţi să joace când la Bucureşti era noapte). Metalul a fost întrecută de echipa Blanche (în traducere albii) cu 2-0, apoi de Rozoys (roşii) cu 1-0. A urmat meciul cu echipa selecţionatei Havana. La meciul disputat în nocturnă a asistat însuşi preşedintele Cubei, Fidel Castro. Meciul, care a fost urmărit de peste 50.000 de spectatori, record de asistenţă pentru echipa Metalul, a fost televizat “în direct” în Cuba şi s-a încheiat la egalitate, 2-2. După meci, jucătorii şi conducătorii au primit câte un cadou de la conducătorii cubanezi. Numai că atunci când cadourile au fost desfăcute, la hotel, jucătorii s-au trezit în pachet cu cartea congresului al treilea al Partidului Comunist Cubanez, iar Ion Radu, al cărui cadou avea dimensiuni mai mari, nu a găsit aurul pe care prietenii abia aşteptau să-l împartă, ci un tablou cu eroii revoluţiei cubaneze din 1959, Ernesto Che Guevara şi Fidel Castro. Acesta a fost transportat cu atenţie şi expus la sediul clubului din Plopeni!
