Sfântul Sozont s-a născut în Licaonia (Asia Mică), în timpul domniei lui Diocleţian (284-305). A fost păstor de oi şi s-a învrednicit să-şi vadă sfârşitul ca mucenic pentru Hristos, într-o vedenie.
În vremea sa, se afla la Pompeiopolis (în Cilicia) un idol din aur şi argint, la care se închinau păgânii. Sozont a intrat în cetatea în care se afla acest idol, a rupt mâna idolului, a făcut-o bucăţi şi a împărţit-o săracilor. Ca să împiedice arestarea pe nedrept a nevinovaţilor, Sozomen s-a predat magistratului, mărturisindu-i că este creştin şi că el a tăiat mâna idolului. După supunerea la multe chinuri, a fost aruncat în foc, iar aici şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
