Sfântul Mucenic Calinic s-a născut în Cilicia. În anul 290, prezent în cetatea Ancira din Galatia, a fost arestat de păgâni şi dus înaintea dregătorului Sacerdon.
Când i s-a spus că va fi supus la chinuri dacă nu va lepada credinţa în Hristos, Sfântul Mucenic Calinic a zis: „Mie dorit îmi este a suferi pentru Domnul meu, precum îi este pâinea celui flămând”.
I s-au pus în picioare încălţări de fier, ce aveau cuie pe interior şi aşa a fost fugărit în cetatea Gangra. Dar, sfântul umbla ca şi cum nu simţea durerea din rănirea picioarelor şi cânta psalmul lui David: „Aşteptând, am aşteptat pe Domnul, şi a căutat la mine şi a auzit rugăciunea mea. Şi m-a scos din groapa patimilor şi din tina noroiului, şi a pus pe piatră picioarele mele şi a îndreptat paşii mei”.
Pe drumul spre execuţie i s-a facut sete. Prin rugăciune, Dumnezeu i-a dăruit apa dintr-o stâncă, iar izvorul acela n-a încetat de atunci a dărui apă, spre pomenirea minunii lui Dumnezeu, care s-a făcut cu rugăciunile mucenicului.
A fost aruncat în foc, loc în care şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Cei care l-au persecutat au găsit trupul Sfântului Mucenic Calinic neatins de flăcari.