Noile cercetări contestă ideea conform căreia greutatea unui copil este reflectată de modul în care l-au hrănit părinţii. În schimb, potrivit unui nou studiu condus de specialiştii de la ”King’s College London”, părinţii par să adopte diferite stiluri de viaţă, în privinţa mâncării, în funcţie de greutatea copilului, care este în mare măsură influenţată genetic, potrivit sciencedaily.com, preluat de Hotnews.
Obezitatea în rândul copiilor este tot mai frecventă, astfel că specialiştii caută factori de mediu care ar putea explica acest fenomen. Modul în care părinţii îşi hrănesc copilul este considerat un model puternic al comportamentului alimentar. Dacă aceştia sunt restrictivi, se consideră că influenţează creşterea în greutate deoarece copilul va mânca prea mult în momentul în care restricţia va dispărea. În schimb, dacă aceştia îşi obligă copilul să mănânce tot din farfurie îi pot provoca anxietate şi apetit scăzut.
Este deja un lucru cunoscut faptul că greutatea corporală are o bază genetică puternică. Mai mult, diferenţele dintre oameni sunt bazate pe factori genetici în proporţie de 80%.
”Am descoperit că copiii predispuşi genetic la o greutate corporală scăzută au fost presaţi de părinţi să mănânce, pe când cei predispuşi la o greutate corporală mai mare au avut restricţii alimentare impuse de părinţi. Acest lucru
demonstrează că părinţii îşi dezvoltă modelele de hrănire ca răspuns la greutatea la care e predispus copilul. De asemenea, modul în care un părinte îşi hrăneşte copilul poate influenţa într-o oarecare măsură greutatea copilului”, spune Saskia Selzam, de la Institutul de Psihiatrie, Psihologie şi Neuroştiinţă de la Kings College, Londra.
Pentru acest studiu au fost analizate datele a 4500 de perechi de gemeni, născuţi în Anglia, în perioada 1994-1996.
Prin compararea perechilor de gemeni, cercetătorii au descoperit că multe dintre genele care influenţează diferenţele individuale ale greutăţii copiilor influenţează şi comportamentul alimentar al părinţilor. Mai exact, genele legate de o greutate mai mare au fost corelate cu practicile restrictive de hrănire, în timp ce genele legate de greutatea mai mică au fost corelate cu presiunea asupra copilului să mănânce tot din farfurie.
S-au calculat şi scorurile genetice individuale, care reflectă predispoziţia fiecărui copil de a avea o greutate mai mare sau mai mică pe baza diferenţelor de ADN. Aceste scoruri au fost asociate cu stilul alimentar adoptat de părinţi, iar asocierea a rămas neschimbată chiar şi după ce specialiştii au luat în calcul factorii genetici şi de mediu din cadrul familiei.
Chiar şi în cazul familiilor în care predispoziţia genetică a fost diferită de la un geamăn la altul, părinţii şi-au adaptat comportamentul la greutatea copilului, făcând diferenţe între fraţi.
Aceste rezultate demonstrează că părinţii nu sunt vinovaţi în totalitate de greutatea copilului.
