Lucian Avramescu
A trecut mult, a trecut puţin? Pentru unii era parcă ieri, când tabela electronică de la Montreal era dată peste cap de o cifră neluată în calcul, nota 10. Un maxim absolut care însemna perfecţiunea unei păsări-copile în zbor. Numele consacrat ca simbol al perfecţiunii imposibile era al româncei Nadia Comăneci.
”18 iulie 1976 este ziua în care Nadia Comăneci a intrat în istoria gimnasticii cu prima notă de 10 obţinută într-o competiţie. S-a întâmplat în Canada, la Montreal, la cea de-a XXI-a ediţie a Jocurilor Olimpice de vară”, notează presa.
Eu mă găseam în Grecia, la Olimpia chiar, acolo unde și aerul dintre pini și oleandri e atletic și nu pricepeam de ce – eram un grup de tineri scriitori din România care vizitam ce mai rămăsese din vechea Eladă, în prima excursie organizată la iniţiativa Uniunii Scriitorilor de atunci – aflând că suntem români, eram îmbrăţișaţi spontan de greci sau turiștii veniţi din patru zări.
”Comânici!”, strigau ei și-și împreunau strâns palmele, într-un gest de felicitare entuziastă. ”Comânici!” – se auzea în crâșmele din cartierul Placa, seara, când revenisem în Atena, și noi nu pricepeam mai nimic, până când grecoaica Danae Costalia, o profesoară translator care știa toate limbile lumii, ne-a spus că la Montreal s-a petrecut o minune. Minunea se chema Nadia, minunea zborului executat fără fisură de aripă fusese comisă de compatriotul copil, născut undeva dintr-o mică localitate moldavă. Grecia, cu toate antichităţile ei, cu marmora cioplită în secolul lui Pericles, cu Parthenonul și Erechteionul de pe Acropolis, primea ecoul din trei silabe al unui nume neauzit.
Și, uite așa, noi, cei câţiva tineri scriitori din România, luam în patria olimpiadelor, cota parte dintr-un 10 unic pe planetă. Eram felicitaţi fără merite sportive, doar pentru norocul de a ne fi născut în ţara care iscase pe planetă un frison cum nu se mai petrecuse. Grecia, amorţită de o contemporaneitate care trăia din gloria apusă, multiplicând miniatural simbolurile și operele de marmoră ale Eladei, cu care făcea negoţ, se trezea ca de vuietul spectatorilor de la Olimpia, salutând atleţii care alergau goi pe piste și lăsau o vreme, pentru lupta sportivă, suliţele războiului deoparte.
Felicitări și azi, Nadia, oriunde te-ai afla, pe planeta pe care ai cucerit-o tu, dar și în numele ţării tale, într-un iulie de neuitat! Peste ani avea să-mi fie publicată o carte de poezie în limba greacă, ”Această generaţie”, apărută la Editura Athena, din Atena, dar n-am reușit să mă bucur ca atunci, când tu ne-ai dăruit măreţie.
