Acest mucenic al lui Hristos a trăit pe vremea lui Dioclețian. Era din cetatea Elia, adică din Ierusalim, născut din tată binecredincios, care mărturisea pe Hristos, anume Hristofor, şi din maică necredincioasă, anume Teodosia, care era slujitoare de idoli. După moartea tatălui său, aducându-l maica lui la Diocleţian, care se afla în Antiohia, l-a făcut duce al Alexandriei, cu porunca să chinuiască pe creştini. Dacă a purces pe cale spre Alexandria, fără veste se făcură tunete şi fulgere, şi auzi el un glas din cer, chemându-l pe nume: Neania, căci acesta îi era numele cel dintâi. Rugându-se sfântul ca să i se arate mai limpede cel ce-i grăia, i s-a arătat o cruce ca de cristal, şi glas s-a făcut de la cruce zicând: „Eu sunt Iisus cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu”. Şi învăţând el toată taina orânduielii credinţei noastre, s-a întors la Schitopoli, şi a poruncit să-i facă o cruce de aur şi de argint, după chipul ce i se arătase. Îndată ce s-a gătit crucea, s-au arătat pe ea trei icoane, având scriere evreiască, iar aceasta arăta ale cui sunt icoanele. Deasupra scria: „Emanuel”, iar de o parte scria „Mihail”, şi de altă parte, „Gavriil”, închinându-se şi sărutând Crucea şi icoanele, Procopie s-a întors în Ierusalim.
