Sfântul Porfirie s-a născut din părinţi bogaţi, în Tesalonic. La vârsta de 25 de ani a lepădat grija lumească şi s-a retras în pustia Egiptului, unde va fi tuns în monahism. După cinci ani de vieţuire la o mănăstire din Egipt, ajunge la Ierusalim. Aici va fi hirotonit preot de către Pravliu, patriarhul Ierusalimului, şi i se va încredinţa spre pază cinstitul lemn al făcătoarei de viaţă Cruci a lui Hristos. Păgânii din Gaza auzind că vine Sfântul Porfirie în ţinutul lor, au pus pe cale spini, gunoi, au săpat gropi, au făcut fum necurat cu scopul de a-l întoarce din cale. Tot ce se întâmpla rău în cetate era pus pe seama venirii sale. Însă, Sfântul le răspundea numai prin minuni. Va distruge cele opt temple idoleşti vestite din Gaza: Soarelui, Venerei, lui Apolon, Proserpinei, Ghecavei, lui Ieron, Fortunii şi lui Marnas, iar în locul unui altar închinat zeilor va construi o biserică. Aşa a făcut Sfântul Porfirie să se umple cetatea Gazei de slavă dumnezeiască. A trecut la cele veşnice în anul 420.
