Mai degraba decat ar fi cazul, si cu o perseverenta demna de o cauza mai buna, social-democratul local Daniel Savu, da, in ultima vreme, tot mai tare din coate, dar chiar si cu pumnul in masa, doar-doar va iesi si el la suprafata partidului. Apreciindu-se drept baiat istet si cu simtul realitatii, Savu vrea sa profite, din plin, de brambureala din conducerea organizatiei judetene. Mai exact, tine cu tot dinadinsul sa se cocoate acolo, in varful piramidei manageriale. Iar odata ajuns sus, va vedea el incotro sa-si ia zborul catre un post, o functie grasa in politica, in administratie. Ceva rang sa fie si bani sa iasa!
Nesansa lui este, insa, ca pesedistii ceilalti i-au mirosit intentiile. Si au serioase rezerve in a crede ca, din baltoaca in care e cazuta acum conducerea locala a partidului, va fi in stare sa o scoata tocmai el – fostul si controversatul ofiter de informatii, fostul si controversatul semnatar al unor privatizari apreciate de mass-media ca discutabile si insuficient elucidate. Alaturi de colegii de partid, si presa a fost deosebit de prompta in a prezenta opiniei publice atat personajul Daniel Savu, cat si scopul care-l mana pe el in lupta. De buna seama, insa, ca domnului ofiter, obisnuit, probabil, ca lumea sa ia pozitia drepti si sa trosneasca tocurile bocancilor in fata lui, nu i-au picat deloc bine aceste iesiri din front. Iar daca la cei din partid n-a cutezat – inca – sa se stropseasca, a facut-o, in schimb, cu tot talentul, la adresa presei.
Intr-o recenta sedinta de partid, in care, din cate am aflat, se incearca gasirea unei pozitii comune a celor de la municipiu fata de criza manageriala care framanta intreaga organizatie judeteana, Savu s-a pornit sa-si verse tot oful pe presa. Unora le reprosa pana si infatisarea fizica. Pe altii nu s-a jenat – el specialistul – sa-i socoteasca “nesemnificativi”. Dupa mintea lui, toti cei care au cutezanta de a-l trage de maneca trebuie pusi la zid. Acuma ca l-o fi apasat, bietul de el, vreo alta durere politico-administrativa, vreun cascaval la care nu poate ajunge si n-avea altfel cum sa-si racoreasca sufletul – e treaba lui. Dar, sa te superi ca vacarul pe sat, e un gest lipsit de logica. Si de eleganta. Ba, se vede treaba ca aici pana si priceperea sa intr-ale tacticii militare i-a jucat o teribila farsa. Oricum, personajul ramane de urmarit in continuare. Adevarata arama abia acum incepe sa si-o dea pe fata. Si e pacat ca lumea sa nu i-o cunoasca. Fiindca – nu-i asa? – doar e om politic. Un om care vrea sa fie lider, sa ne conduca. Se cade, asadar, sa stim si noi cu cine votam.
C. DUMITRESCU
