Nicoleta Dumitrescu
Faptul că s-a schimbat, pentru a treia oară, echipa de la Guvern, cu premier cu tot, nu mai este o noutate. Nu mai este o noutate nici pentru votanţii din ţară şi de peste mări şi ţări, şi nici pentru cei care au, ca atribuţii – oficiali europeni şi nu numai – monitorizarea a ceea ce se întâmplă în România. Cu un simplu clik, inclusiv pe telefonul mobil, se poate afla ce mişcări, mai ales în domeniul politic, şi care ţin de actul guvernării, sunt la Bucureşti. Iar de vineri, de când s-a aflat cine e pe lista acelora propuşi pentru Palatul Victoria, nominalizaţii au fost întorşi pe toate părţile, prin arhivele televiziunilor fiind scotocite toate momentele oficiale în care noii miniştri apăreau sau vorbeau, mai ales agramat, în public. Și concluziile şi „etichetele” care au fost lipite pe spatele unora dintre cei analizaţi n-au întârziat să apară, în contextul în care s-a considerat că, măcar a treia oară, partidul nu o să mai dea greş cu cei propuşi la conducerea unor ministere cheie, ministere care, în ultimii ani, au avut parte numai de modificări tocmai din cauza acelor „plantaţi”, pe criteriul politic, în frunte.
Ieri, echipa Cabinetului Viorica Dăncilă a trebuit să se mişte ca pe bandă. Audierile miniştrilor în comisiile de specialitate ale Parlamentului au fost fixate de la primele ore ale dimineţii, în contextul în care data de 29 ianuarie a fost gândită, cap-coadă, pe ore şi activităţi, astfel încât să nu se mai bată pasul pe loc cu instalarea oficială a noului guvern.
Dincolo de emoţiile, stângăcia, discursul greoi ori inteligibil al unora dintre miniştri, audiaţi ieri la Parlament, cei de la putere n-au avut emoţii. Bazându-se pe primele două experienţe, în care formulele propuse pentru Guvern, implicit premierul, au trecut la vot fără probleme, cei de la PSD şi ALDE nu și-au făcut griji, chiar dacă erau conştienţi că, din mers, tot pentru a treia oară, au fost nevoiţi să schimbe mult disputatul Program de guvernare.
Dincolo de toate, dacă reprezentanţii celor două partide care deţin puterea susţin că toate aceste schimbări în Executiv au fost necesare, atunci trebuie să fie conştienţi că, de-acum încolo, trebuie să se facă dovada asumării şi a performanţei în actul guvernării.
Acum câteva zile, Călin Popescu Tăriceanu a anunţat că ALDE şi PSD au decis creşterea salariului minim pe economie, până în anul 2020, cu câte o sută de lei anual.
Dacă nu cumva liderului ALDE i-o fi vândut cineva, între timp, pontul unei formule de construire a unei maşinării care să tipărească bani, la comandă, în funcţie de promisiuni, atunci, acesta ar trebui să dea un pic timpul în urmă, cu vreo 28 de ani, când, cineva, de la un anumit balcon, promitea că va mai da românilor, la leafă, încă 100 de lei…
E-adevărat, suta de lei de până în ’90 nu se mai poate compara cu suta de-acum, care înseamnă un milion de lei vechi! Chiar şi aşa, reprezentanţii celor două partide aflate la putere vor trebui să conştientizeze că joaca de-a guvernarea s-a încheiat odată cu decizia de a schimba cel de-al doilea premier. Pe de altă parte, faptul că ai, în continuare, cele mai multe voturi în Parlament, nu este o garanţie că te poţi juca, la nesfârşit, cu schimbările de oameni în funcţii cheie. Românii aşteaptă stabilitate, aşteaptă normalitate. Nu mai cred nici în măriri salariale şi nici nu se mai pot bucura pentru aşa ceva, atât timp cât, odată schimbată suta de lei, aceasta se duce, pe te miri ce, cât ai clipi! Prin urmare, vor să vadă asumare şi performanţă, pentru că de promisiuni s-au săturat!
