Florin Tănăsescu
Te-ntreb, aşa-ntr-o doară, ca să mă aflu-n treabă: pe Tine, Cel de Sus, din ceruri, Dumnezeu te cheamă, sau greşesc?
Să ştiu şi eu de ce, cam pentru ce şi cui să mă căiesc din An în Paşte. Și de ce gându-mi dă târcoale să mă spovedesc, şi-apoi, de pot să mă trezesc de dimineaţă, chiar să mă împărtăşesc.
Îţi dau şi un test grilă – că timpul înseamnă bani şi alergătură, multă alergătură prin magazine, după brazi, beteală, başca, după băutură ! Deci, să-mi încercuiești te rog, varianta corectă la întrebarea: “Cum e corect, gramatical, «Crez sau cred într-unul…»”. Într-unul, cine? Cum zici că te cheamă ? Ştii, eu, ca de altfel, mai tot neamul, suferim de-o boală: ea se numeşte – după doctori – amnezie, după alţii – ipocrizie. Iar babele proaste, neduse pe la malluri, cică ar fi chiar erezie.
Şi uite- aşa, din cauza suferinţelor astea grele – ipocrizie, amnezie, erezie, nerozie, lăcomie – uit cu ce ocazie să te pomenesc și cum să te numesc. E-aproape Învierea – că după beculeţe aprinse, alerg şi alergăm, să-mpodobim brăduţul ? Este Crăciunul ? Că am o poftă nebună de şorici. Sau Înălţarea-n funcţii, în ranguri, demnităţi ? Răspunde-mi, dacă poţi !
Aud că ai și-un Fiu. Născut în niște condiţii cam precare – într-o iesle. Ce fel de Tată ești ? Și cum de niciun mag din ăia trei nu Te-a reclamat ? Mă rog, nu-i treaba mea, deci nu mă bag; azi – și cam toată săptămâna – sunt ocupat cu făcut piaţa.
Îmi spui , deci, cum te cheamă, cine eşti? Că n-am văzut nici eu – cum n-a văzut nici Toma – certificatul Tău de naștere sau buletinul. Iar vânzătoarea de la care am cumpărat șampania și vinul pentru Revelion nu mi-a răspuns. Stătea și-mi număra restul – vreo 30 de arginţi… – iar coada era mare. O, mult mai mare decât la Liturghie în câte-o bisericuţă cam pustie. Norocul meu ştii care a fost? Un cerşetor m-a prins la cotitură și m-a rugat să-i dau un leu. I-am dat. Drept este, cam în silă. Și-atunci a zis: “De tine Dumnezeu să aibă milă”.
Așa te cheamă, deci ! În cazul ăsta, Doamne, îţi promit – dar numai de înmiit întorci la mine darul ce-l făcui și de salariul mi-l înzecești – să mă ocup, la anul, mai mult de cele de sus, cerești. Ba, chiar am să mă las nu doar de ţigări, ci și de băutură, de femei. Și n-am să-ţi uit numele în veacul vecilor. Cum nu-i voi uita , de altfel, nici pe duşmanii mei. Că asta înţeleg din sfatul Tău – ”Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Iar lângă mine sunt doar oameni răi, doar eu – doar noi – suntem sfinţii pe pământ, la mall, în pieţe, în oboare, fugind ca disperaţii după reduceri pe la ţoale.
Și nu uita: trimite-mi și un act doveditor – pașaport sau buletin – să știu și eu la cine, din An în Paște mai trebuie să mă-nchin !
„Doamne, vino Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni !”
