Nicoleta Dumitrescu
Faptul că trăim vremuri tulburi, când evenimentele iau întorsături neaşteptate de la o oră la alta, indiferent despre ce colţ al lumii este vorba, deja nu mai este o noutate. Deşi este tragic, a devenit o consemnare, aproape zilnică, faptul că oameni nevinovaţi îşi găsesc sfârşitul fie sub gloanţele acelora pentru care termenul luptă sau război este un ţel în viaţă, fie din cauza teroriştilor.
În ultimul caz – al terorismului, dacă în urmă cu câteva zeci de ani acest termen era, ca să spunem într-o formă mai plastică – în faşă, acum a luat amploare şi nu mai ţine cont de graniţe, victime ţintite fiind inclusiv copiii, aşa cum s-a întâmplat recent în Anglia.
Mai trist este însă şi faptul că, în ultimii ani, situaţia a făcut ca printre răniţi, chiar şi printre cei decedaţi, să se afle inclusiv români, din cauza faptului că s-au aflat în locul şi ora nepotrivite. Practic, teroriştii nu mai ţin cont de faptul că lumea este la serviciu, acasă, la plimbare sau la spectacol. Dacă şi-au pus în cap să semene teroare, spaimă şi groază asta fac. Nu mai contează cum, când, unde. Iar la întrebarea de ce, încă nu s-a găsit răspunsul, chit că, mai devreme sau mai târziu, atentatele sunt revendicate de tot soiul de grupări.
Astfel, am ajuns să trăim vremuri când realitatea bate, la propriu, filmul! Iar dacă te îngrozeşti numai când vezi la televizor ceea ce s-a întâmplat, atunci numai în pielea acelora care au trăit pe viu întâlnirea şi traumele provocate de terorişti să nu fi fost!
După cum s-a văzut tot în Anglia, unde au fost cele mai recente şi mai repetate atentate, populaţia încearcă să meargă mai departe, susţinând că numai prin solidaritate se poate învinge totul, inclusiv terorismul. Iar despre solidaritate a consemnat o pagină şi un român, angajat la Londra, într-o brutărie. Considerând că nu în fiecare zi i se întâmplă să se lupte, la propriu, cu teroriştii, acesta a acţionat, instinctiv, încercând să tempereze acţiunile atacatorilor cu o ladă cu pâine, dar şi cu …făcăleţul. Iar atitudinea sa, inclusiv faptul că a adăpostit în brutărie zeci de oameni îngroziţi de ceea ce se întâmpla pe străzi, l-au transformat într-unul dintre eroii ultimului atentat din Marea Britanie, de la Londra. Cu siguranţă, pentru tânărul român, incidentele la care a fost martor îi vor rămâne în amintire, probabil, toată viaţa.
Iar asta face dovada faptului că nimic pe lumea asta, indiferent unde te-ai duce sau ce ai face, nu mai este sigur. Există siguranţa faptului că pleci, indiferent că este vorba despre mers la servicu, plecat în concediu, traversat strada ori prezenţa la spectacol, dar nu mai eşti sigur că te mai şi întorci acasă. Undeva, cineva numără orele şi secundele pentru a apăsa pe butonul roşu al terorii, şi asta din cauza faptului că somnul raţiunii naşte şi monştri. Iar asta se întâmplă din cauza faptului că mintea umană poate fi cel mai uşor de manipulat, mai ales atunci când, la mijloc, stau răzbunarea, minciuna, răutatea transformate, iată, într-un microb care se transmite, voit – ca într-un soi de experiment copiat dintr-un film al groazei – la un tot mai mare număr de adepţi. De ce oare? Pentru că am ajuns să trăim zile când, iată, viaţa bate filmul!
