Prima carte de vizita a municipiului in relatia sa cu multi dintre vizitatori, Gara de Sud a Ploiestiului reprezinta o mostra a absentei responsabilitatii sociale, un loc in care poti oricand asista, pe gratis, la spectacolul trist al uratului cotidian.
Pe principiul ”Pe afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul”, renovarea cladirii garii – despre care v-am informat nu o data – nu s-a realizat, de fapt, decat in exterior, fatada restaurata fiind menita sa ascunda starea deplorabila in care se gasesc interiorul si, mai ales, peroanele. Ca marturii ale lasarii in paragina a acestui spatiu stau scaunele vechi si murdare, pubelele dezmembrate, zidurile scorojite, cu vopseaua exfoliata si santurile ramase neastupate, probabil, in urma unor lucrari efectuate pe peron, santuri ce lasa loc unor adevarate paraie pe timp de ploaie.
Cersetorii mereu prezenti la datorie, cainii fara stapan – prezenti chiar si in sala de asteptare, mucurile de tigara stinse pe treptele ce duc la pasajul subteran si gunoaiele aruncate neglijent pe liniile de cale ferata sau pe langa pubele (mai rar, in interiorul acestora, insa) fac deja parte din decorul intoxicat de absenta celor sapte ani de acasa si a simtului civic. Poate pentru a completa sentimentul unui loc total neprimitor, atitudinea personalului garii lasa mult de dorit in ceea ce priveste amabilitatea si bunavointa, astfel ca informatiile furnizate cu greu calatorilor sunt, aproape mereu, insotite de o privire ostila.
Astfel, departe de a reprezenta orasul, din postura sa de carte de vizita sau poarta simbolica a acestuia, Gara de Sud lasa un gust amar vizitatorilor Ploiestiului, impresionand, exclusiv, prin imaginea deplorabila.
Alexandra NISTOROIU
