Lucian AVRAMESCU
M-a amuzat comentariul unui student, votant in premiera, pe care l-am intrebat cum e cu „blatul electoral” la care facea referire deunazi presedintele Romaniei. Ei fac blat, mi-a rezumat tanarul in final volutele unui comentariu mai amplu, iar noi luam plasa. Noi alegatorii, adica. In ceea ce ma priveste, nici dupa reluarea subiectului, prin vocea celui care l-a lansat, domnul Basescu, n-am inteles cine cu cine face blat. Daca la Capitala au o intelegere Blaga (PD-L) si Diaconescu (PSD) poate fi mai degraba o chestiune personala, care nu angajeaza partidele. Partidele, cel putin la varf, se dusmanesc sincer. Se stie ca varfurile celor doua partide sunt Traian Basescu, respectiv Ion Iliescu. Intre cei doi nu mai exista cale de impacare. Poate face ghidusii Mircea Geoana, scapa o nuanta mai pasnica Boc, eternul politician vertical Boc, dar ele nu conteaza. Comandantii celor doua flotile, cu figuri de pirati harsiti in razboaie, vor victorie sau moarte.
De ce crede tanarul meu interlocutor ca noi, alegatorii, luam din nou plasa? Poate ca a facut doar un joc pamfletar de cuvinte. Apropo de vorbe. Mi-am aruncat privirea pe cateva panouri electorale. In Capitala, Blaga nu vrea discutii, ci solutii. E un nonsens. La solutii nu ajungi decat in urma unor dezbateri. Te consulti cu unii, cu altii. Te consulti, in cele din urma, cu electoratul pentru ca interesele lui trebuie sa le servesti. Chestia cu nu vreau discutii suna cam militareste. Imi aminteste lunile mele putine de elev de scoala militara cu termen redus. Ordinul se executa nu se discuta. In democratie e altfel decat in armata. In plus, nici la noi armata nu mai e obligatorie. Un alt candidat, actualmente viceprimar tot la Capitala, scrie mare, in Piata Victoriei, langa poza lui zambitoare: „Acum vin pe strada ta”! Pai, ce ai facut nene Murgene de n-ai venit pana acum pe strada mea? Esti de atata amar de ani viceprimar. Ce te-a impiedicat? Te arati la televizor doar cand ninge, pe un bulevard central, preluand portia de injuraturi cuvenita in ordine primarilor generali Basescu si Videanu.
Blaturi, adica intelegeri subterane ar fi si prin alte parti. La Ploiesti, imi zice un fost coleg de liceu, campania se desfasoara „pe dedesubt”. Se misca dosare, sunt aratate sabii, dar in final competitorii se mangaie amical pe crestet. Sa insemne asta ca s-a ajuns la o intelegere privind portionarea cascavalului? La Piatra-Neamt si Suceava, imi spune un corespondent al A.M.Press, aparenta este de campanie fara ciomege in cap si fara „aliante impotriva naturii”. Dar, mai zice el, cine le poate afla si intelege pe toate? In campie, de la Slobozia pana la Tulcea si Constanta, duelul de vorbe se poarta cu precadere in media locala. Rar unele confruntari mai cu scantei scapa si spre presa centrala. Bucluc mare a iesit doar la Giurgiu, unde taberele au descarcat una asupra celeilalte pistoale cu gloante de cauciuc si ciomege vartoase, din lemn de corn. Bandajatii au ajuns la spital. Ambele tabere, prin reprezentantii lor, au dreptate. Doar alegatorii, ca de obicei, n-au. Ei isi conserva dreptul legitim de a lua plasa. Plasa se va intinde cat orizontul, din clipa in care campania se va incheia cu victoria unuia sau a altuia, pana peste patru ani, la urmatoarele alegeri locale.
Sigur, pesimismul cu care m-a contaminat tanarul alegator student poate fi amendat pe alocuri. Mai sunt si oameni vioi, dornici sa intreprinda ceva pentru comunitatile care i-au ales. Daca n-ar fi asa ar fi groaznic. Uniformizarea si generalizarea raului este cu adevarat impotriva naturii. Dumnezeu nu ne lasa pe toti la fel. Istoria localitatilor Romaniei consemneaza truda unor primari destoinici care au lasat in urma lor marturii memorabile de spirit gospodaresc si viziune intru posteritate. Sunt convins ca samanta lor nu s-a stins.
