De cate ori nu s-a auzit expresia „Mori cu dreptatea in brate” ? In context, afirmatia poate fi adoptata si de catre magistrati, cand vine vorba despre sporul de suprasolicitare neuropsihica si stres, pe care, la jumatatea lunii martie, Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) a decis, prin hotarare definitiva si irevocabila, ca acestia sa-l primeasca. Sporul reprezinta 50% din salariul brut, pe ultimii trei ani. Pe cale de consecinta, angajatii din sistemul judiciar au, in medie, de primit sute de milioane lei vechi. De la Curtea de Apel Ploiesti, de exemplu, cei peste 50 de angajati ar urma sa beneficieze, fiecare, de peste 300 de milioane de lei vechi. Practic, dupa cum ne-au declarat unii dintre acestia, „este bine sa nu ne iluzionam ca vom primi acesti bani. „Minunea” s-ar putea intampla numai in eventualitatea unei rectificari bugetare”. Iar eventuala rectificare bugetara depinde de Ministerul Finantelor, care, trebuie amintit, chiar inainte de hotararea ICCJ, s-a impotrivit deschiderii de credite pentru obtinerea fondurilor din care sa se plateasca sporurile magistratilor. Dupa ce hotararea a devenit irevocabila, acelasi minister a ramas perseverent, neavand de gand sa disponibilizeze bani pentru a acoperi drepturile restante. „Atitudinea” acestuia este, insa, acoperita de recomandarile FMI, organism care a cerut sa nu mai fie facute rectificari bugetare pentru anumite categorii de functionari sau in cazul anumitor revendicari retroactive. Pe cale de consecinta, un magistrat de la Ploiesti are de primit, acum, pe langa salariu, inca vreo 300 de milioane de lei vechi. Pe hartie. Care hartie – hotararea ICCJ – nu valoareaza nici cat un cec, sau un cont. Practic, valoreaza… nimic. Doar iluzie. Nici macar mostenire nu poate fi lasata. Eventual, dupa cum ne-a declarat unul dintre magistratii Curtii de Apel Ploiesti, „este buna de pus in rama, cum fac unii cu diplomele de facultate”.
(F.T.)
