N-are memorie anterograda – uita ca te-a acostat si ieri – in schimb, te ia la marcaj de indata ce treci prin areal. Devine un fel de garda de corp, care te pune in tema cu noua tehnologie in privinta comunicarii. Mijloacele sunt primitive – suieratul discret – dar scopul il scuza. „Vrei un telefon ?” De cazi in pacatul de a te face ca n-ai auzit, risti sa ai „coada” pana la McDonalds. Se tine scai de tine, te face a te simti un fel de vedeta vanata pentru autograf. Rastit, iti reinnoieste pachetul promotional, spre oftica Romtelecomului, care pierde mereu din abonati: „Zi, ma, nu vrei un telefon mobil ?” Ii raspunzi tot suierat, din instinct, de ce sa n-o recunoastem, „Nu”. Ai scapat de escorta ? As ! Dupa metoda „suveica”, te preia un altul, care-ti ofera, dupa caz si zi, fie o camera video, fie o bormasina. Depinde ce marfa s-a primit cand treci pe-acolo ! Nu scrie nicicand, in zona, ca la buticuri sau tonete RATP, „Inventar” sau „Vin imediat”. Si nu se poate spune niciodata ca ai nimerit la ora nepotrivita, in locul nepotrivit, fiindca ei sunt mereu acolo. Are ceva daca le spunem tigani ? Ne sanctioneaza cineva pentru discriminare ? Nu, fiindca, in zona Dealul Mare – Parcul „Nichita Stanescu” obiceiul asta persista de pe vremea cand actualii politisti erau pe bancile scolii ( ba chiar luau cate-o amenda fiindca treceau pe rosu ), politia comunitara nici nu se nascuse, iar UE era pentru noi ceva SF. Arealul este luat in folosinta de etnie si se pare ca – lucru datator de sperante – va mai dura, totusi, ceva timp pana va fi improprietarit cu asfaltul. De la organele legii am primit o explicatie a fenomenului ( macar atat): saltarea comerciantilor modifica in sens negativ raportul cost ridicare smenar/ amenda data. Altfel spus, in contrapartida cu o amenda modica, „nu se merita” efortul de a-l lua de guler pe sempervirescent si a-l duce la sectie. S-ar cheltui timp, s-ar disloca forte importante, la o adica s-ar cere si ajutorul jandarmilor ( grupare mobila sau fixa ). Cine-i „sempervirescentul” ? Al de rezista intemperiilor, ca si rasinoasele, care raman si pe timp de iarna verzi. Indiferent de anotimp, nu se clinteste de pe traseu, fiind adanc inradacinat in bitum. Mai pleaca de-acolo floraresele, „apucatii” care arunca cu zarul pe cutia de table la zero grade Celsius, si, inaintea lor, ai de vand la anticariat carti de genul „Comisarul Apostolescu intervine”, numai ei nu fac pasul la ofsaid. Adica nu o intind. Acum, spre a gasi o scuza si „comunitarilor”, sa recunoastem ca mai degraba se justifica un raid prin zona combinatului de la Teleajen, cand il prinzi pe unul furand cu sacosa de rafie niscaiva zeci de kilograme de fier vechi (de parca ar putea fura si grame…). Se intocmesc „actele premergatoare sub aspectul savarsirii infractiunii de furt calificat”, caz in care productivitatea muncii este mai mare, ca fierul atarna greu. Si nu ne-ar mira sa auzim de vreo reclamatie facuta la Biroul Electoral Judetean, de vreun bastinas al zonei cu pricina, care, dorind si el sa voteze la „uninominal” si „europarlamentare”, a solicitat urna volanta, iar nicio comisie n-a dat pe-acolo, prin arealul coloratilor.
