Nicoleta DUMITRESCU
Oare vreodata, in Marea Neagra, or fi fost balene ? Dincolo de legendele cu corsari, naufragii, nave scufundate – povesti mai mult sau mai putin adevarate – atribuite fiecarei intinderi mari de ape, cu siguranta, ceva-ceva, legat de acesti asa-zisi monstri marini, va fi fost si pe la marea noastra. Si, bineinteles, despre ele vor fi auzit si cei aflati la putere in aceste timpuri, avand in vedere ca s-au si grabit sa discute problema balenelor intr-o recenta sedinta de guvern ! Chestiunea nu-i cioaca ! Este cat se poate de serioasa si drept dovada, respectabilii membri ai Executivului de la Bucuresti au aprobat, in plina canicula, citam: „Proiect de lege privind aderarea Guvernului la Conventia internationala privind reglementarea vanarii balenelor” (!?!)
Chiar daca poate fi luat in calcul vreun acord diplomatic la care musai si Romania trebuia sa-si puna semnatura, se naste, totusi, intrebarea: Oare prin tara natala s-au rezolvat toate, ca de-acum, sa ne punem de acord si cu te miri ce conventii internationale, gen reglementarea vanarii balenelor ? Ca, doar, nici pe la restaurante n-am auzit ca ar exista in meniu, de exemplu, balena fume. Probabil, le-or fi dragi balenele, marilor asociatii internationale de ecologisti, astfel incat sa impuna, de urgenta, o reglementare in privinta vanarii lor. Dar, consideram ca, pana la acest consens, dat si de la Bucuresti, Guvernul trebuia sa vada mai intai… barna, cat o balena, din ochiul propriu, si nu paiul, din ochiul altora de pe-aiurea. Si cel mai bun exemplu ar fi urmatorul. Fost granar al Europei, acum, Romania ii plange de mila graului de prin hambare, injumatatit din cauza secetei prelungite. Dupa cum, de jelit sunt si instalatiile de irigare care zac, ruginite si nefolosite de ani, pe zeci de mii de hectare. Reactivat de liberali pe cel mai mare scaun de la Ministerul Agriculturii, Decebal Traian, pe numele lui – Remes, s-a batut cu pumnul in piept ca pretul painii nu va creste. Realitatea a demonstrat, insa, contrariul declaratiilor sale, o paine indreptandu-se, de-acum, vertiginos, catre 10.000 de lei vechi. Dar nu-i nimic, romanul e obisnuit sa stranga cureaua ! Problema este insa, ca si mamaliga taranului este compromisa. Porumbul e vai de mama lui, iar celor care mai au ceva rezerve din productia trecuta, li se pare ca l-au prins pe Dumnezeu de picior. Pe de alta parte taranului – obisnuit sa rabde si sa mai bea o cana cu apa cand ii chioraie matele – ii lipseste, iata, si apa. Caci seceta a golit si fantanile, iar atunci cand ploua, asa cum s-a intamplat si acum cateva zile, apele au produs mai mult ravagii, decat sa refaca apa potabila din fantani. Dar romanul s-a obisnuit si cu seceta si cu ploile, naravase, si cu promisiunile Guvernului. Oare, recentul act normativ, cu vanarea balenelor, o fi, de fapt, altceva ? Ceva care sa fie un fel de umbrela asupra vanarii marilor corupti, care se vor fi transformat din rechini in balene ? Avand in vedere ca, in respectivul proiect de lege, nu se facea nicio referire asupra locului unde este nevoie urgenta de o reglementare a vanarii balenelor, se poate deduce orice. Balenele pot fi pe oriunde, prin orice domeniu, chiar si pe unde se pot inghiti… banii.
