Alopecia reprezinta rarirea localizata sau difuza a parului, care poate fi cicatriceala (in care pielea apare atrofica si scleroasa) sau necicatriceala (in care parul cade, dar se conserva foliculii pilosi). Alopecia de tip masculin (calvitia precoce a barbatilor) este cea mai frecventa alopecie. Incepe sa se manifeste, de obicei, in a doua decada de viata si este prezenta la aproximativ 80% dintre barbatii cu varsta de peste 70 de ani. Pielea capului din zona seboreica este frecvent afectata de o descuamatie uscata, uneori cu depozite aderente. La femei, fara exceptie, aceste alopecii sunt difuze, deci ele nu depind de acelasi mecanism. Debutul se face in jurul varstei de 18-20 ani si evolutia se stabilizeaza ulterior.
Potrivit cercetarilor in domeniu, exista o mare varietate de alopecii. Pelada sau alopecia areata este constituita din una sau mai multe placi rotunde de 1-3 cm, bine delimitate, cu o evolutie excentrica, lipsite complet de fire de par, fara scuame, uneori lucitoare, localizate la nivelul pielii capului, in barba si mai rar in sprancene. Evolutia este variabila, pe suprafata placii apar fine fire de par decolorate, care apoi devin normale. Uneori, placile devin numeroase, apar succesiv, se extind si realizeaza calvitia completa. Cauzele bolii sunt legate de factori emotionali, stari conflictuale, surmenaj profesional, dezechilibru endocrin si focare de infectie dentare, amigdaliene sau sinusale. Sarcina poate determina o pelada areata, care se remediaza spontan in lunile urmatoare nasterii. Tratamentul este variabil, in functie de fiecare tip de alopecie. Deoarece nu exista o terapie radicala, se recomanda un tratament preventiv care opreste caderea parului. El cuprinde substante antiseboreice pe baza de sulf, acid salicilic, rezorcina, disulfura de seleniu, progesteron, revulsive locale, vasodilatatoare locale si masaj cu azot lichid. Pe cale genera-la sunt utile vitamina B6 si vitamina H, care intaresc firul de par.
