BISERICA DOMNEASCA
Biserica Domneasca este edificiul cel mai de pret din intreaga zestre arhitectonica a orasului Ploiesti. Nu numai prin vechimea ei de 368 de ani, ci si prin importanta istorica, prin frumusetea ei, prin rolul pe care l-a jucat in viata Ploiestilor. Avand aceste calitati care fac din ea un unicat, se intelege ca a devenit obiectul a numeroase cercetari, materializate in studii si articole ca este deci foarte cunoscuta. Scopul nostru ar fi ca, inainte cu doua zile de hramul ei, Ziua Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, sa atragem atentia asupra acestei biserici si sa oferim cateva date care sa-i sublinieze insemnatatea in viata noastra, unele dintre ele mai putin stiute. Mai intai, trainicia si frumusetea. A fost ridicata, din porunca si pe cheltuiala lui Matei Basarab, incepand din 1637 si a fost probabil terminata si sfintita, in decembrie 1639. Ca tot ceea ce facea acest domnitor, e maiestrit lucrata si trainica. Ea a infrumusetat secolele, supravietuind nu stiu cator cutremure, dintre care unele mari, ca acela din octombrie 1928, noiembrie 1940, martie 1977, calamitati, bombardamente. A impus, desigur, multe consolidari si reparatii, care nu toate au fost la fel de fericite, alterandu-i aspectul original, facand-o de nerecunoscut. Daca a redevenit, in urma a doua renovari substantiale, bijuteria artistica ce fusese odinioara, s-a datorat poate si unui sprijin, mai mult tacit, al autoritatilor, s-a datorat dragostei pentru arta a unui arhitect si a unui pictor muralist, s-a datorat fara doar si poate, angajarii insufletite a enoriasilor, dar, in primul rand s-a datorat zbaterii neobosite a doi parohi, preot Constantin Dobrescu (dupa 1971) si preot Ion Parlea (dupa 1994). Dupa cum spuneam mai sus, Matei Basarab facea totul cu multa chibzuinta. El nu numai ca a ctitorit un minunat locas dar i-a si pus la dispozitie mijloacele de a se intretine si a desfasura o activitate benefica. Domnitorul a pus sa se faca o imprejmuire larga si buna bisericii si in interiorul acesteia sa fie ingropati mortii, realizand primul cimitir „oficial” ploiestean. De asemenea, el a pus de s-a facut o fantana cu apa buna pentru indestularea insetatilor, ca si un helesteu plin cu peste. Tot producatoare de venit erau si o carciuma – nu prea aproape de biserica, o moara pe Dambu, o „viisoara” la Cernesti, in judetul Saac si altele. Interesant este ca, pe langa biserica, a fost facuta si o baie, probabil prima baie din Ploiesti, oricum prima baie publica. Fiindca Matei Basarab si alti ctitori mai tarzii au inzestrat biserica si cu multe carti si cu odoare bisericesti, am putea spune, desi toate acestea au disparut de mult timp, ca prima „biblioteca” si prima „colectie de arta” din Ploiesti tot acestui locas i-au apartinut. Ploiestenii l-au socotit, pentru toate acestea, pe Matei Voda al doilea intemeietor, dupa Mihai Viteazul, al orasului lor. Musulmanii merg in pelerinaj la Mecca, strabatand uneori mii de kilometri. Ce-ar fi daca fiecare ploiestean ar veni, macar o data, la cativa ani, sa se inchine la acest sfant locas ?
Paul D. POPESCU
