Un presedinte „ultraminoritar”
Mesajul pascal al presedintelui Republicii n-a fost, asa cum se asteptau unii, catifelat ca o petala de magnolie si impaciuitor ca o rugaciune. Nici vorba. Presedintele s-a caznit, cu ochelarii priponiti pe nas, sa descifreze un text artagos, care i-a presarat in cale obstacole de cadenta, balbe si jenante reveniri. Balba a fost de altfel singurul lucru crestineste de inteles si iertat. In rest, textul atos n-a avut catusi de putin menirea impacarii din preajma Invierii Mantuitorului. Inspaimantat ca nu cumva noul guvern, „minoritar” si „ultraminoritar” sa nu se apuce de treaba, scapat din chinga taraboaielor fara sfarsit, presedintele a pus foc si a imprastiat dinamita. A turnat magiun in galosii noilor ministri, si i-a minimalizat, striviti ca niste purici sub unghia prezidentiala.
De ce este „ilegitim” guvernul? Asa zice domnul Basescu. Guvernul este ilegitim, fiindca are doar 22 la suta sustinere parlamentara. Ia sa vedem daca are dreptate ! Conform aritmeticii prezidentiale, atat ar insuma in Parlament cele doua partide ramase la guvernare, PNL si UDMR. Atunci, cum se face ca Parlamentul, multicolor doctrinar, a votat noul guvern cu o majoritate covarsitoare. Da, zice presedintele, dar au votat pesedistii, „infirmand vointa electoratului”. Haida-de ! Pai PSD (chiar si presedintele a recunoscut la un moment dat) a castigat alegerile generale care configureaza Parlamentul de azi. Sunt alegatorii pesedisti mai putin legitimi decat alegatorii pedisti ? Sunt cetatenii din satul meu sau din satul Bucuresti care au votat PSD mai saraci cu un ousor decat alegatorii partidului domnului Stolojan care, fie vorba intre noi, nici nu se prea nascuse la alegerile precedente si care au trei ? Reprezentantii alegatorilor pesedisti au decis in Parlament, e dreptul lor legitim, sa sustina un guvern liberal. Argumentul? Tara are nevoie de o clipa de respiro. Tara are nevoie sa scape cateva luni sau un an de caraitoarea neastamparata a scandalurilor pornite, via PD, de la Cotroceni. E un paradox ca nu vor la guvernare, dar sustin un guvern care nu e al lor? O fi. Dar si paradoxurile fac parte din democratie.
Domnul Basescu e suparat rau pe o jumatate de Romanie. E suparat pe guvernul liberal si udemerist care, inainte de a fi pus sa jure cu mana pe Biblie si Constitutie, e catalogat drept incapabil. De unde stie domnul Basescu? I-a examinat pe noii ministri, le-a vazut notele din catalog? Sunt, inteleg din mesajul pascal al presedintelui, niste nevolnici.
Mie, ochii tanarului ministru al justitiei, mi s-au parut mai inteligenti decat ochii mereu obositi ai doamnei Macovei, incercanata de parca mereu a pierdut nopti. De ce sa nu dam sansa acestui tanar, de varsta copiilor mei, care si ei au facut niste Sorbone, sa arate ce stie? In SUA, pentru ca tot umbla presedintele nostru cu axa Bucuresti-Washington in buzunar, marile companii cauta manageri de 27-28 de ani. De ce Romania, care-i mult mai mica financiar decat compania lui Bill Gates, de pilda, nu si-ar ingadui un ministru de 31 de ani? Sa vina desteptaciunea doar dupa 50 de ani, varsta domnului Basescu? Sa te inteleptesti brusc la 56 de ani?
Domnul Basescu, invatat cu sageata mereu urcatoare a sondajelor, se prezinta in ultimele cu batul grafic cautand vertiginos spre pamant. Un sondaj publicat recent il arata cu 42 la suta incredere electorala, iar altul, nepublicat, cu 38 la suta. Stiu ca specialisti subtiri, doctori in sociologia sondajelor, ar putea sa spuna ca au incredere 38 la suta in el, dar il voteaza 90 la suta. Nu stiu de ce, dar logica asta-mi scapa. Oricum, domnul Basescu risca sa devina el insusi, ca guvernul pe care il infiereaza inainte de a se naste, „ultraminoritar”. A patit-o si Iliescu, iar Iliescu a plecat de la 90 la suta sustinere electorala.
Lucian Avramescu
