Conceperea unui copil, fie prea devreme, fie prea tarziu, presupune atat avantaje, cat si riscuri. Studii efectuate de cercetatori britanici au demonstrat ca sansele de a ramane insarcinata scad cu 3-5% in fiecare an, dupa ce femeia depaseste varsta de 30 de ani. In privinta acelora de peste 40 de ani, mai mult de jumatate dintre sarcini sfarsesc printr-un avort spontan, o sarcina cu grave probleme sau prin moartea fatului. Mai mult, exista chiar posibilitatea ca o mama trecuta de 35 de ani sa nasca un copil suferind de diverse afectiuni genetice, cel mai adesea intalnit fiind sindromul Down. Copiii diagnosticati cu acest sindrom sunt retardati mintal si au, in unele cazuri, si malformatii ale organelor. Posibilitatea ca o femeie de 45 de ani sa aiba un copil cu sindromul Down sunt de 1 la 60. Din fericire, tratarea acestui sindrom este mult mai eficienta astazi decat in trecut, iar descoperirea lui este mai facila, datorita testelor si metodelor de investigatie avansate.
Complicatii ale sarcinii pot aparea si din cauza sanselor crescute ca o femeie trecuta de 40 de ani sa sufere de hipertensiune sau diabet. In plus, trebuie luat in considerare si factorul energetic – intr-un moment in care resursele de energie ale mamei descresc, sarcina si apoi cresterea bebelusului vor fi doua experiente epuizante, carora mama nu le va putea face fata cu usurinta, asa cum ar fi facut-o la 25 de ani. Pe de alta parte, avantajul unei nasteri intarziate este acela ca parintii sunt mai bine pregatiti pentru cresterea unui copil si au mai mult timp disponibil pentru a-l petrece cu acesta. Mai mult, datorita tendintei acestor cupluri de a se limita la un singur copil, acesta va primi toata atentia de care are nevoie. Un argument in favoarea extinderii varstei maternitatii este si acela ca, pe masura ce modul de alimentatie si stilul de viata al oamenilor evolueaza, speranta de viata creste si ea, iar femeile de 40 de ani pot considera ca sunt abia la varsta la care se pot bucura mai mult de toate aspectele existentei lor.
In cazul in care femeia nu mai poate ramane insarcinata din cauza varstei, exista putine lucruri care se pot face pentru a da inapoi ceasul ei biologic. In general, medicii folosesc medicamente care cresc fertilitatea, adica numarul de ovule care se dezvolta in fiecare luna. Astfel, sansele ca macar unul dintre ovule sa fie fertilizat se maresc, dar, ca medie, rata de succes a acestei metode continua sa ramana scazuta. In acest sens, singura metoda cu sanse de reusita pentru femeile care nu mai pot avea copii este donarea de ovule. Acestea sunt recoltate de la o femeie mai tanara, fertilizate intr-un laborator, apoi sunt introduse in uterul celei care isi doreste copilul pentru cele noua luni de sarcina. Complicatiile nu sunt excluse nici in cazul acestei interventii si cresc daca sarcina este multipla, ceea ce este frecvent in cazul fertilizarii in vitro. Riscurile sunt fie ca femeia sa nasca prematur, fie ca macar unul dintre copii sa se nasca cu un handicap.
